La sfarsit de an plin de valtori si turburente care mai de care in lume si in tara incerc sa definesc cam ce s-ar putea infaptui intru ameliorarea vietii, a sistemului economic romanesc. Au trecut alegerile si noul guvern s-a autodefinit urmand ca promisiunile electorale sa-si deruleze concretizarea.
Departe de casa nu toti romanii emigrati sunt desprinsi cu totul de tara, de locul copilariei si indeosebi de spatiul pe care il mai viseaza inca si si-l doresc infrumusetat.
Sarbatorim iarna cu sarmale, telemea, cateva masline si cu un pahar de Riesling fericiti ca You Tube ne desfata cu cateva cantece dragi. Suntem cativa prieteni uniti nu numai prin apartenenta la idealul (cumva multiplicat in mii de mori de vant) al unei dezbateri pe tema a ceea ce se poate face pentru cei ce duc greul, infrunta in anonimat noimele unei ierni crunte cu scumpirile, cu somajul si cu neajunsurile vietii din prezent.
Sigur ca redundanta subiectului uniunii romanilor si mai ales a unei bune cooperari dintre tara si diaspora ne preocupa. Infiripam un sir de raspunsuri la ruptura dintre cele doua lumi.
Lui Mihai, ajuns in SUA in urma cu 12 ani, pe cand era un tanc si vorbind perfect romaneste, i s-a refuzat dreptul la vot in Florida pe motivul expirarii pasaportului romanesc.Tanarul contrariat imi relateaza episodul intrebandu-ma cum se face ca nu poate vota, intrebandu-ma daca si cetatenia ii este expirata, adica nu mai este roman ?
Acelasi lucru i se intampla si fiului meu, Sebastian.
Sunt convins ca la replica referitoare la exemplul altor natii in reusita pastrarii filonului national in extensie, in diaspora, in deplina fuziune cu cei din tara, imi atrage multa antipatie. La o privire intamplatoare pe lista ziarelor si site-urilor romanesti in lume pun intrebarea cui folosesc si daca sunt in mare masura utile romanilor.
Raymond Luca si Stefan Maier sunt doua persoane interesate de a realiza un proiect de restaurare a relatiei dintre romanii care au emigrat si cei ramasi acasa.
Experienta profesionala a multora dintre romanii plecati ar fi un capital de prim start in tara natala. In loc sa persistam in critica sistemului romanesc si cum afirma Stefan – “in mistocareala dusa la nesfarsit” sa stabilim un program de consultanta, sustinere profesionala in diferite domenii.
Marginalizarea imigrantilor, excluderea lor din sfera interesului national ar trebui sa dispara.
Implicarea investitorilor externi mai este privita ca posibila teapa.
Mentalitatea refuzului sprijinului profesional adus din diaspora se defineste prin accese egocentriste ori de mandrie prosteasca. Un chirurg roman de exceptie din SUA a incercat pe cheltuielile-i proprii sa deschida un cabinet privat in Romania. S-a lovit de birocratia locala si de refuzul colegiului medical in acordarea dreptului la blocul operator din targul de provincie cu pricina.
Pe de alta parte lasa de dorit infatuarea, impunerea fortata a unei asa-zise superioritati a celor ce se intorc in vizita in tara.
Poate anul 2009 ne va aduce o noua deschidere apropiindu-ne in conturarea unui concept ori a unui drum accesibil tuturor locuitorilor Romaniei inspre bine. Asteptam participarea tuturor cititorilor revistei noastre si lansam un dialog pe aceasta tema.
Concilierea romanilor din tara cu romanii din diaspora se impune ca un prim succes in conturarea unei tari prospere, puternice.
Trimiterea banilor in tara de catre cei plecati inseamna un capital insemnat. La fel de important ramane aportul profesional, spiritual al romanilor de pretutindeni.
Forta numerica a diasporei ar trebui sa asigure o punte prielnica si sa imprime un pas inspre viitor.