Rasfoind ecourile cititorilor saptamanalului on line www.Acum.tv ca nu sunt unicul locuitor al unui cvartal de ganduri si aspiratii, ceea ce inseamna ca munca noastra nu e zadarnica.
Asa cum mentorul si initiatorul site-ului Stefan Niculescu Maier precizeaza ca majoritatea celor ce scriu nu asteapta un sfant din publicarea lucrarilor, bucuria noastra imensa este sa ne regasim in ceea ce scriem prin rabdarea si receptarea cititiorului.
Nu incercam sa absolutizam si nici sa impunem punctul nostru de vedere, dar nici nu vrem san e integram intr-un flux-numitor comun al gazetarilor asa zisi profesionisti ce scriu la comanda si la indemnul senzatiei de moment.
Amestecand gazetele ca pe niste carti de joc si le deschidem la intamplare se remarca o standarizare a scrisului, articolele se repeta sub aceeasi tema si nu se distinge decat cu cateva exceptii scrisul profesionalizat, personalizat de talent.
Editorialele din lumea democratica isi urmeaza o anume linie-manifest unde jurnalistul scrie sub imboldul vocatiei si al profesiunii cu intentia dezvaluirii adevarului.Citind revista germana Der Spiegel recunosti imediat stilul si tonul specific al acesteia.
Nu incercam sa intram in competitie decat cu noi insine transmitand un mesaj cititorilor, bazat pe experientele noastre ca dialog sincer pe teme diferite, cu precizarea ca nu suntem dependenti de nici o solda. Rasplata muncii noastre ramane reactia cititorului.
In urma cu ani am renuntat la scris spunandu-mi ca nu are sens sa scrii. Nu serveste la nimic si nimanui, ca e pierdere de timp. Reintalnirea cu Stefan Niculescu Maier, care prin incurajarile si suportul real oferit in paginile saptamanalului on line pe care il sustine ca pe prorpiu-i copil, m-a determinat sa reiau scrisul. Mi-a mentionat ca trebuie sa tinem pasul cu presa on line al carei viitor ii apartinem si ca generatiile urmatoare vor fi mai mult atrase de catre ecranul si lumea internetului.
Sunt convins ca era scrisului incifrat si voit academic nu incadreaza un articol bine scris, reusit. Jurnalul trebuie sa fie accesibil cititorului si sa-i ofere informatii actualizate, reale si de ce nu incitante, provocatoare. (Ca referinta:http://romanialibera.com/editorial/editorial.php?step=articol&id=367)
Citez doua ecouri trimise de catre cititori care pentru mine devin certitudinea ca nu munca naostra nu e zadarnica.
Primul ecou:
Prima data cind am gasit “ Revista” ACUM eram contrariat de continutul divers al magazinului. Am cautat pe internet sa vad cui apartine si ce urmareste aceasta revista, cine plateste cheltuielile, unde si de ce s-a nascut, cine il citeste. M-a impresionat faptul ca autorii nu sunt platiti si subiectele tratate sunt la alegerea cititorilor. Lucrul cel mai surprinzator a fost sa gasesc ca impartasesc aceleasi principii filozofice si politice cu acele promovate de revista ACUM.
Noi toti avem in comun ca suntem de origine romana si dorim o Romanie prospera si democratic. Din observatiile mele se pare ca cea mai mare parte din autori au residenta in afara Romaniei. Multi dintre noi au incercat sa participe la “democratizarea “ si dezvoltare a Romaniei dar au fost marginalizti si descurajati de realitatea politica din tara. Poate aceasta revista constituie inceputul unui front comun pentru schimbarea sociala, politica si culturala a Romaniei.
Un alt ecou vine din partea unui tanar aflat la munca in Italia :
Mai intai va multzumesc ca ati scris numai realitati….Eu sunt fiul cel mic al familiei Topoleanu..dak va amintiti de unde luati lapte…si unde ati stat cu chirie in casa lu’ tanti Ioana a lu Stefan Bogdan…va amintiti?parintii mei mi-au povestit totul despre dv. si as fi incantat sa intru in contact cu dv.Momentan suntem plecati in Italia si venim acasa doar in vacanta de vara…
Nu mi se pare deloc gresit sa reiterez ideea ca reprezentarea lumii difera in ochii fiecaruia in raport cu profesiunea de baza. Medicul vedea lumea ca pe un spital, politistul o vede ca pe o permanenta ancheta, gradinarul ca pe o gradina samd. Ca muncitor in restaurante impun mereu sloganul ca in primul rand trebuie sa ma pun in locul clientului, nu al celui ce impune un meniu.
Uneori, cred, printr-o rasturnare de situatii ca si jurnalistul ar trebui sa se puna putin in pielea cititorului.
Condeiul si calimara sunt simbolurile divine ale Luminatiei si Intelepciunii Sale Scrisul dar si oglinda Luminatiei si Intelepciunii Sale Cititul.
Aceste daruri de la Dumnezeu numite Luminatiile si Intelepciunile Voastre Scrisul si Cititul le-am primit pentru a fi valorificate in slujba omenirii si a pacii.