Perioada postbelica reprezinta pentru Canada o afirmare rapida meritandu-si pe drept motto-ul : « A Mari usque ad Mare », tara dintre doua oceane, nepopulata indeajuns, deschisa imigrantilor de pretutindeni.
La 1 ianuarie 1947 canadienii inceteaza sa mai fie cetateni britanici.
Drapelul Quebec-ului este adoptat in 1948, florile de crin pe fondul de azur arborate deasupra provinciei franceze in urma cu secole de catre Cartier devin emblema recunoasterii unei tari noi si distincte.
Cresterea imgratiei in Canada nu schimba insa idealurile de separatism ale Quebecului. Anii ’60 reprezinta inceputul recunoasterii canadienilor francezi ca « societate distincta » de catre Guvernul federal.
Emanciparea canadienilor francezi se putea institui numai prin separarea scolilor de tip religios in colegii si institutii polivalente prin reforma Comisiei Parent (1964).
In paralel se instituie o comisie regala de control asupra bilingvismului.
Istoria, din pacate, se repeta prin acte de terorism si violenta atunci cand e vorba de exagerari nationaliste. Apare Frontul de Eliberare a Quebec-lui (FLQ) pare-se inspirat de frontul de eliberare din Algeria. Actiunile gruparii quebcois-e ( luarea de ostateci si recurgerea la bombe) sunt reprimate de catre armata federala canadiana in 1970.
Orasul Montreal isi consacreaza identitatea unei metropole nord-americane prin Expo 1967. In acelasi an vizita lui Charles de Gaulle incurajeaza spiritul de autonomie francofon cu un discurs celebru scandand : « Vive le Quebec libre ! »
Rene Levesque infiinteaza in 1968 Partidul Quebec-oaz ce intra in opozitie cu liberalii obtinand 30% din sufragii
Prim ministrul P.E.Trudeau(liberal) se opune nationalismului francofon.dar in 1969 declara engleza si franceza ca limbi oficiale in Canada.
Anul 1974 aduce proclamarea limbii franceze ca limba oficiala in provincia Quebec.
In 1976 intra in vigoare Carta drepturilor si libertatilor in Quebec.
Derularea acestor evenimente premergatoare primei tentative de separare a Quebec-ului de restul Canadei culmineaza prin primul referendum (20 mai 1980) . Rezultatele alegerilor s-a soldat cu 59.6 % impotriva separarii, iar cu 40.4% pro.
Afirmarea ideii de societate distincta a canadienilor francezi a provocat amendamente la adresa Constitutiei canadiene si totodata a cucerit teren pe toate fronturile.
Quebecul dispune de un serviciu propriu de imigratie, ministere provinciale, prin nationalizare redobandeste bazinul hidroenergetic(Hydro Quebec) si cateva institutii financiare (Caisses populaires).
In 1987 are o loc o intalnire cruciala numita Acordul LacMeech (Accord du lac Meech) unde se discuta schimbarea constitutiei canadiene si totodata se cere respectarea Quebec-ului ca societate distincta :
a) la reconnaissance de ce que l’existence de Canadiens d’expression française, concentrés au Québec mais présents aussi dans le reste du Canada, et de Canadiens d’expressions anglaise, concentrés dans le reste du pays mais aussi présent au Québec constitue une caractéristique fondamentale du Canada ; (Recunoasterea existentei canadienilor francezi, concentrati in Quebec, dar prezenti si in restul Canadei, si a canadienilor anglofoni concentrati in restul tarii, da si in interiorul provinciei Quebec constituie o caracteristica fundamentala a Canadei)
b) la reconnaissance de ce que le Québec forme au sein du Canada une société distincte. ( Recunoasterea a ceea ce Quebec-ul formeaza in inima Canadei o societate distincta)
Acordul nu a ratificat schimbarile cerute de suveranistii quebec-oazi, dar ideea de societate distincta, de o parte a dualitatii canadiene se impune in atentia Canadei.
Acordul de la Charlottetown din 1992 are un caracter mai amplu, insista asupra limitarii puterii de influenta a guvernului federal asupra provinciilor canadiene, reusind sa acorde privilegii noi guvernelor de tip provincial.
Clauza « Canada » intareste inca o data egalitatea dintre englezi si francezi, mai ales recunoasterea inca o data a Quebec-ului ca societate distincta, definindu-i drumul specific de cultura, limba si aspiratii.
Intelegerea de la Charlottetown nu s-a limitat doar la o dezbatere restransa intre prim ministrii si reprezentantii guvernului, se supune unor proiecte de referendum nationale.
In 1994 Partidul Quebecois castiga o majoritate in Adunarea Nationala a proviniciei francofone si pregateste un al doilea referendum ce va avea loc in octombrie 1995.
Statutul de societate distincta era recunoscut si vehiculat, insa nu legiferat prin itentativele de schimbari constitutionale (Lacul Meech, 1987) Referendumul din 1995 nu a obtinut independenta scontata. In eventualitatea unui stat independent, Quebec ar fi acceptat un parteneriat cu Canada.
In mare parte insuccesul separarii provinciei franceze este cauzat de excesul nationalist impus de catre Jacques Parizeau, lider al particului Quebec-oaz ce in declaratiile facute in perioada electoratului din 1995 afirma : « Suntem infranti, este adevarat ! Dar in fond, din ce cauza ? Banul si votul etnicilor ! (adica al canadienilor de alta origine decat engleza sau franceza) » Ceea ce nu au calculat promotorii suveranitatii Quebec-ului a fost afluenta de imigranti deveniti cetateni canadieni (numiti alofoni) si care nu se implica in dezbaterile pe tema societatii distincte.
Alofonii sunt preocupati de cladirea unei noi vieti, de a castiga bani si de trai intr-o tara noua. Imigrantii (cu mici exceptii ) vorbesc deja engleza dinainte si refuza a mai invata franceza.
Situatia economica a Quebec-ului a cunoscut o cadere libera in anii 1994-1996, determinand parasirea provinciei de catre numerosi investitori si stabilirea lor in provinciile anglofone ori americane.
Mentorii ideii de independenta, varstnici si depasiti de realitatea contemporana au neglijat necesitatea unei independente economice, ameliorarea sistemului de sanatate si de transport, diminuarea decalajului dintre zonele comunitare si cele ale marilor orase etc.
Absenta unor proiecte fiabile economice si impactul cu un climat multiculuralist contemporan duc la amanarea separarii, desi in 2007 Quebec-ul a dobandit numele de « natiune distincta ».
(Va urma)