Crimele savarsite in ultimul timp in Italia ne claseaza in topul comunitatilor cu un ridicat procentaj de criminalitate alaturi de albanezi, bulgari.
Din partea unora exista scuza ca infractorii sunt tigani si nu romani.
Nu se pot gasi justificari la nici una din faradalegile comise in tarile gazda.
In primul rand cei sositi fie la munca, fie sa se capatuiasca intr-un fel sau altul uita ca sunt musafiri si nu sunt la ei acasa.
In cazul Cubei cu ani in urma, Fidel Castro s-a descotorisit de elementele criminale debarcandu-le in Miami, Florida in ideea de a imbogati fauna societatii americane cu noi animale. Miami se situeaza, in prezent, printre centrele metropolitane cu cel mai ridicat procentaj al criminalitatii.
Exportul criminalitatii cu toate consecintele ei, este o tinichea de coada, zornaitoare, a Romaniei. Imaginea este compromisa atat in tara cat si in diaspora.
Politicienii gonesc dupa ciolanul sau “cascavalul cel mare” (Mircea Badea) in plin vaz si fara rusine. Ei sunt oligarhi, antreprenori si legiutori.
Jurnalistii indrazneti si dedicati binelui sunt redusi la tacere sau intimidati. Peste noapte apar legi interzicand difuzarea vreunui flagrant in numele atentarii la viata privata a cetatenilor. Care cetateni? Ii stim foarte bine si numele lor ne produc greata. In vremea comunismului ca sa fi scris despre vreo neregula sau neajuns, ca ziarist trebuia sa treci de cerberii din activul PCR sau de cenzura. Ne intoarcem la ”o Marie cu aceeasi palarie”?
Generatiile tinere de azi se intereseaza din ce in ce mai putin de trecutul ceausist si sunt confruntati cu gasirea unui loc de munca, unui trai mai decent. Privelistea apartine unui tinut bantuit de indiferenta, resemnare. Scoala nu mai ofera sansele reusitei de altadata, piata muncii comparata cu cea vestica ii dezamageste. Parlamentarii romani au dezgolit de sensuri terminologia politica: Referendum. alegeri, vot, partid politic, presedinte, prim ministru etc. cuvinte ce se rotesc in jurul mintii tinerilor ca niste fluturi beti.
Romanii spun ca e prea tarziu pentru schimbari in bine si se duc care incotro.
Pleaca dintr-o tara unde sistemul juridic nu face fata coruptiei si nici nu reuseste sa ia masuri drastice.
Obisnuinta de acasa si libertatea de a fura capacele de canale de pe strazi, sinele de cale ferata, cate si mai cate infractiuni, le ofera un training ideal menit sa le fie util in Italia, Franta sau in alte tari.
Infractionalitatea se stratifica ajungand pana la forurile de conducere, unde alesii parlamentari, ministri sunt implicati in afaceri necurate, mita, licitatii dar care in final, scapa nepedepsiti.
Trecera abrupta de la comunism la un capitalism de tip sud-american unde obtinerea puterii politice si a banului se face numai prin alte mijloace decat cele cinstite a creat o nou tip de mentalitate. Imbogatitii peste noapte si-au cumparat reviste, posturi de televiziune si chiar partide politice. Romania devine o federatie de “haciendas” creind o republica banana.
In Columbia, spre exemplu, mii de locuitori se inroleaza in circuitul de cartele ale drogului, oameni fara scrupule abrutizati care din nefericire reusesc sa patrunda si in SUA. Referindu-ma la comunitatea italo-americana versus grupurile mafiote de la Al Capone si pana in prezent, italienii insisi au avut de suferit din pricina reclamei de criminali. Misiunea politicianului Rudolph Giulani a insemnat un succes in combaterea Mafiei in New York si a repus comunitatea amintita intr-o lumina favorabila.
Un aspect de neinteles ramane sistemul deficitar de control al autoritatilor italiene care ar trebui sa opereze din timp si sa previna prezenta elementelor criminale nedorite. Cum de s-a ajuns ca Roma, capitala unei civilizatii milenare, sa se tolereaza prezenta criminalilor in corturi, in baraci ori te miri unde? Acesti itineranti animalici au comis urmatoarele crime doar din august si pana azi: moartea unei batrane de 92 ani; violarea unei femei pe treptele unei biserici, agresarea unui preot, uciderea contesei Italia Viglino Cibrario, agresarea unui biciclist, reglarile de cont mafiote in plina strada, s.a. Seria neagra culmineaza cu Romulus Nicolae Mailat autor al jafului, violului si ale lovitorilor bestiale comise asupra Giovanei Reggiani (47 ani) provocandu-i moartea. Din ultimele rapoarte criminaliste rezulta ca originarul din Avrig, Sibiu, Mailat ar fi avut un al doilea complice.
In ciuda crimelor acuzatii sunt condamnati la pedepse usoare intre 8 si 18 ani.
Autoritatile romane si reprezentantii de frunte ai rromilor gasesc mereu justificari puerile, revoltatoare.
Premierul transfera culpabilitatea pe seama faptului ca bietii cautatori ai unei noi vieti in Italia nu au un loc de munca:
„Noi nu facem nimic. Nu este responsabilitatea noastra. Cred ca masura cea mai sigura care va duce la scaderea drastica a criminalitatii printre imigrantii de acolo ar fi asigurarea unui loc de munca pentru acestia. Nu va imaginati ca o sa le poata da locuri de munca la primarii, dar sint tot felul de lucruri care pot fi facute si trebuie stabilit cu autoritatile italiene un program intensiv pentru a-i atrage la munca, pentru ca, daca nu vor munci, sigur ca se vor tine de ceea ce vedeti“. Este o declaratie impertinenta lipsita de sens. Premierul uita ca imigrantii au descins neinvitati in ograda altuia si nu sunt cei impun regula jocului.
La randul lor alesii etniei rrome incearca sa apere crimele punandu-le pe seama vietii grele din Romania („Din punctul meu de vedere, Romania nu a reusit, in 18 ani, sa adopte un standard de viata care sa elimine mizeria, foametea si saracia. Unii romani, care se duc acolo cu bune intentii, ajung infractori si sa dea in cap la oameni pentru ca statul roman nu a stiut sa le ofere o viata mai buna in tara. Romania a dat dovada de lasitate si neputinta acuzand o etnie in acest caz”, Madalin Voicu) sau infractiunile nu ar fi atat de relevante, ci tenta rasista din partea mass-media ce deformeaza gravitatea delictelor
(„Stirile despre romi sunt tratate cu relevanta. Mereu se accentueaza nationalitatea acelui infractor. Eu in calitate de consilier am incercat sa fac cunoscuta mai bine nationalitatea noastra. Sunt foarte multi romani care nu au reusit sa-si faca un contract de munca, lucreaza la negru”, Florin Cioaba)
Mai degraba interventia Domniilor lor ca regi autoproclamati in a-i judeca in divanul propriu poate ar fi un pas in plus in diminuarea delictelor.
Dincolo de apartanenta la vreo etnie frontul comun trebuie sa opereze doar impotriva elementelor criminale.
Declaratia coordonatorului relatii publice al organizatiei Romani CRISS, Cezara David pare una de bun simt: „Respectivul este cetatean roman. Faptul ca a comis o infractiune nu-l face membru al unei etnii. Mentionarea etniei in raport cu infractionalitatea este ilegala, daca se face de catre politie, si complet inutila, daca este facuta in documente publice“.
Autoritatile italiene au trecut la masuri de urgenta de expulzare a nedoritilor cetateni romani. Asteptam cu interes revenirea lor in tara si evolutia lor.
Analistul politic Emil Hurezeanu intr-un articol recent lasa sa se inteleaga ca Romania ar fi trebuit sa intre mai tarziu in Europa.
Intr-adevar intrarea s-a facut mult prea rapid si aceasta bucurie de o noapte cu jocuri de artificii si jubilatii de inceput de an 2007 s-a soldat cu efectele greu de contracarat.
Doar romanii onesti si harnici au de pierdut. Tot ei sunt inselati, blamati si obligati sa suporte o rusine de nespalat in ani.
Declaratia Comisarului UE pentru justitie Franco Frattini vine in sprijinul acestora pledand pentru distinctia dintre infractori si dintre majoritatea comunitatii romane: „Guvernul Prodi a actionat pe fondul emotiilor create de crima din Tor di Quinto (Roma), dar decretul privind expulzarea cetatenilor comunitari, adoptat in regim de urgenta, nu va fi suficient pentru a limita riscul infractiunilor comise de romani. Va fi nevoie si de alte masuri, inclusiv de o baza a datelor ADN”.