Lumina adunată
în cutii de conservă
ruginite pe margini
în care a rămas ca un mîl
ca un lest scurs din lucrurile trecute întunericul
amestecat cu pete de ulei
şi resturi de mîncare:
lumină adunată în stive
zăcînd pe marginea trotuarului
în aşteptarea unei ploi
mereu întîrziate
care să cureţe praful
şi murdăria depusă pe lucruri
a unei ploi ce se aude
picurînd peste veacuri
lumina adunată în cutii de conservă
prelingîndu-se în tăcere pe margini
şi pe fundul de tablă ruginit
un melc alături de un păianjen de apă
purtînd pe cap o coroană
cu toate însemnele Domnului…
mişcă din corniţe
ca un ceas cu nenumărate ace…
despărţind secundele
de orele scurse şi de cele care ne-au mai rămas…
…Crezi tu că va veni
chiar ceasul din urmă?
Atunci de ce numeri clipele?
De ce le înghesui una în alta,
de ce le scazi şi le aduni
înghesuindu-le una în alta
asemenea unor tuburi dintr-un ochean
ce intră unul în interiorul altuia
odată ce la capătul timpului
nu există nici o lentilă care să apropie
sau să îndepărteze
materia împrăştiată în spaţiu
atom cu atom
moleculă cu moleculă,
ca să aduni amintirile
care se risipesc
în vînt odată cu ultimul
zvîcnet, odată cu ultima răsuflare?
De ce taci,
de ce te adînceşti în gînduri,
de ce cu mîinile tremurînde
îţi aprinzi o ţigară
şi scuturi scrumul în gol
lipindu-ţi degetul arătător de retină,
ca să poţi vedea mai bine
îngerul orb ce-şi acordează vioara
din raze de lumină ?…