ACUM.TV

Pentru Marian Lupu, româna e numele ştiinţific al limbii moldoveneşti. Staţi un pic, de fapt nu e.

Preşedintele Parlamentului Republicii Moldova şi lider al Partidului Democrat (PDM), Marian Lupu, zice că vorbeşte ştiinţific româneşte, iar politic moldoveneşte.

Asta însă nu durează mult timp, căci la doar câteva zile a declarat că din punct de vedere ştiinţific limba română şi cea moldovenească nu sunt una şi aceeaşi:

“M-am răzgândit, s-a zis cu ştiinţific. Acele teze sunt şi acum susţinute de oamenii de ştiinţă şi au o puternică influenţă subiectivă. Iar dacă sunt subiective înseamnă ca sunt promovate în interese politice. Hai să nu fim obsedaţi”, declara Marian Lupu la Pro-TV Chişinău.

Ca atare, liderul PDM doreşte că în Constituţie limba de stat să rămână „limba moldovenească”. “Dacă limba de stat ar fi limba română, libertăţile şi drepturile cetăţenilor moldoveni la autoidentificare ar fi încălcate. Aceştia ar fi constrânşi prin lege să se identifice drept români”, mai zice Marian Lupu la Pro-TV.

Modificarea denumirii limbii de stat din moldovenească în română e susţinută de partenerii la guvernare din cadrul Alianţei pentru Integrare Europeană (AIE), Partidul Liberal Democrat (PLDM), condus de premierul Vladimir Filat, şi de Partidul Liberal (PL), condus de Mihai Ghimpu. Marian Lupu însă consideră că aceasta nu este o prioritate.

“Noi am convenit în cadrul Alianţei că trebuie să aplicăm acele modificări la Constituţie, acolo unde au existat probleme de-a lungul timpului. Art. 13 nu are nimic cu funcţionarea mecanismelor statale. Poate în alte condiţii noi am admite asemenea discuţii despre limbă, într-o ambianţă în care nimeni din această ţară nu ar fi contestat statalitatea Republicii Moldova. Noi considerăm că trebuie să oferim cetăţenilor dreptul la autoidentificare etnică, nimeni nu trebuie să preseze pe nimeni. Odată ce mergem pe acest principiu, noi consolidăm în această ţară o naţiune civică moldovenească”, a mai spus Marian Lupu la Pro-TV.

Aici se impun câteva comentarii. În primul rând, o modificare a limbii de stat din Constituţie din moldovenească în română nu are oricum nicio şansă. AIE nu dispune decât de 59 din cele 101 mandate de deputat, pentru adoptarea amendamentelor fiind necesare minimum 67 de voturi, or toţi cei 42 de deputaţi ai opoziţiei (38 de la Partidul Comuniştilor – PCRM şi 4 de la Partidul Socialiştilor – PSRM) sunt cunoscuţi pentru românofobia lor.

În al doilea rând, dacă logica lui Marian Lupu ar fi valabilă, atunci americanii, canadienii, autralienii, neozeelandezii, jamaicanii, sud-africanii şi toţi cei care vorbesc engleza, latino-americanii care vorbesc spaniola şi portugheza, canadienii, belgienii şi africanii care vorbesc franceza, austriecii, elveţienii şi belgienii care vorbesc germana, belgienii care vorbesc olandeza, tadjicii din Afganistan şi Tadjikistan care vorbesc persana, etc., nu ar avea dreptul să se identifice ca atare.

Dar Marian Lupu este, prin poziţia politică pe care o ocupă, un navigator în mai multe luntri.

PDM, cu 15 mandate în Parlament, deţine în fapt balanţa puterii între partidele “pro-româneşti”, PLDM şi PL, şi cele românofobe, PCRM şi PSRM. PDM este urmaşul Mişcării pentru o Moldovă Democratică şi Prosperă, o formaţiune heteroclită, formată de Dumitru Diacov, ca să susţină acţiunea politică a lui Petru Lucinschi, fost preşedinte al Republicii Moldova între 1997 şi 2001.

Lucinschi, în calitate de preşedinte al Parlamentului a propus în 1994 adoptarea sintagmei “limba moldovenească identică cu cea română”, respinsă atât de majoritatea agro-socialistă românofobă cât şi de opoziţia pro-românească.

PDM a navigat întotdeauna între PCRM şi partidele româneşti. Între 2003 şi 2007 s-a coalizat cu PCRM în mai multe consilii raionale, în 2005 a oferit (alături de PPCD, condus de Iurie Roşca la acea vreme) voturile necesare realegerii liderului PCRM, Vladimir Voronin, în funcţia de preşedinte al Republicii Moldova, pentru ca la primul rând de alegeri parlamentare din 2009 să nu depăşească pragul electoral de 4%.

Marian Lupu şi-a început cariera politică în administraţia comunistă ca ministru adjunct al economiei în 2001, a fost promovat ministru al economiei în 2003 şi apoi în 2005 a devenit preşedinte al Parlamentului.

După ce a afost reales deputat la 5 aprilie 2009, după demonstraţiile masive de protest împotriva măsluirii acelui scrutin, Lupu a început să se distanţeze de PCRM, iar în luna iunie a aceluiaşi an a fost cooptat în Partidul Democrat unde i s-a oferit funcţia de preşedinte. PDM a intrat în parlament la alegerile repetate din 29 iulie 2009 şi din nou la cele din 28 noiembrie 2010.

Marian Lupu a fost candidat la preşedinţie, dar nu a putut fi ales, rămânând preşedinte însă interimar până la alegerea anul acesta a lui Nicolae Timofti.

În tot acest timp el a profitat din plin de rolul de pivot al PDM în cadrul spectrului politic, negociind şi PCRM formarea unei coaliţii majoritare după alegerile din noiembrie 2010.

Îmi aduc aminte că înainte de acel scrutin, în vara lui 2010, jurnalistul Igor Boţan îmi spunea că Marian Lupu, care se consideră moldovean şi susţine că vorbeşte moldoveneşte, se declara în particular foarte iritat de declaraţiile pro-româneşti foarte agresive ale lui Mihai Ghimpu (la acea dată preşedinte interimar) care, spunea el, afectează popularitatea PDM în rândurile electoratului rusofon.

Marian Lupu, luntraş în politica moldovenească, este obişnuit cu un astfel de sistem de navigaţie: ieri la PCRM, azi la PDM, nealiniat politic declarat până în 2005, politician comunist după aceea, ieri zice că româna e denumire ştiinţifică a limbii moldoveneşti, iar azi se răzgândeşte şi aşa mai departe.

În engleză asta se numeşte întoarcere cu 180 de grade, iar în română (moldovenească) alba-neagra…

Acest articol a fost publicat duminică, 7 octombrie 2012 la rubrica Republica Moldova.
Puteti urmari ecourile la acesta folosind fluxul RSS 2.0.