În sfârşit, László Csatáry, astăzi poate cel mai căutat criminal de război nazist, a primit decizia Procuraturii ungare de arest la domiciliu. Măsura pune capăt actului întâi al unui demers început în urmă cu nouă luni, când Centrul „Simon Wiesenthal” din Ierusalim a anunţat că la Budapesta trăieşte, – bine mersi am spune noi -, persoana care se află pe locul întâi pe lista criminalilor de război nazişti.
László Csatáry
Deşi de-acum întreaga lume ştie despre cine este vorba, amintim pe scurt că László Csatáry, de 97 de ani, a fost, în timpul celui de-al doilea război mondial, căpitan de poliţie şi comandantul ghetoului de la Košice, oraş care în acea perioadă a fost anexat de Ungaria, şi a participat efectiv la deportarea a peste 15.000 de evrei la Auschwitz. Numeroase mărturii vorbesc de faptul că era un om brutal care-i tortura pe evrei. Iarna îi punea pe tinere să sape pământul cu mâna goală. I-a despărţit pe locuitorii ghetoului în două categorii – săraci şi bogaţi – iar pe cei din urmă îi tortura ca să mărturisească unde şi-au ascuns bunurile. Până şi germanii erau uluiţi de cruzimea manifestată de Csatáry.
După război a fugit în Canada unde a trăit sub un nume fals, dar autorităţile canadiene l-au identificat şi, în 1997, i-au retras cetăţenia. În 1948, un tribunal din Cehoslovacia l-a condamnat la moarte în contumacie. Se pare că autorităţile din Canada ar fi ştiut cine este, dar au luat măsuri abia după ce în mai multe ţări – SUA, Australia – s-a trecut la identificarea unor criminali de război şi la procese împotriva lor.
Csatáry a dispărut din Canada şi de câţiva ani trăieşte la Budapesta. Anul trecut, în urma unor informaţii, Centrul „Wiesenthal” a aflat unde se află şi a trimis acte doveditoare privind activitatea lui de criminal de război Procuraturii de la Budapesta, inclusiv adresa lui. Şi aici intervine întrebarea: de ce, până la jumătatea lunii iulie, nu s-a luat nici o măsură cu privire la arestarea lui şi intentarea procesului. În această primăvară, directorul Centrului „Wiesenthal”, Efraim Zuroff, s-a aflat la Budapesta şi a încercat să urgenteze luarea unor măsuri pentru a-l trimite în judecată pe Csatáry. El a subliniat că, în pofida vârstei înaintate a acestuia, vina lui nu se prescrie şi trebuie judecat până când mai există martori. Răspunsul a fost o indiferenţă totală, deşi Procuratura afirmase că se investighează cazul dar că … nu i se cunoaşte adresa. În schimb ziariştii de la publicaţia britanică The Sun i-au găsit, l-au urmărit, l-au identificat la locuinţa lui din Buda şi l-au fotografiat. El trăia în acel apartament … sub propriul nume, pe cutia lui poştală fiind scris Smith-Csatáry.
Până la urmă a fost arestat şi aceasta datorită uriaşelor presiuni internaţionale asupra Ungariei, în condiţiile în care Procuratura ungară a dat explicaţii lamentabile pentru eludarea arestării. Preşedintele Ungariei, János Áder, care s-a aflat în Israel la ceremoniile organizate pentru a marca 100 de ani de la naşterea diplomatului suedez Raoul Wallenberg care a salvat mii de evrei budapestani de la deportare, a fost “sfătuit” de către liderii israelieni să soluţioneze în sfârşit problema, existând pericolul ca persoana să dispară din nou. De asemenea, foarte politicos, israelienii au făcut unele recomandări în sensul că ar fi bine să se ia măsuri împotriva intensificării în ultimii ani a manifestărilor antisemite din Ungaria, pe multiple planuri, inclusiv în parlamentul de la Budapesta.
Cazul Csatáry urmează de-acum cunoscutului episod József Nyírő, când László Kövér, preşedintele parlamentului Ungariei, s-a compromis public, alăturându-se celor care au vrut să omagieze o figură binecunoscută a regimului szalaşist din Ungaria din timpul celui de-al doilea război mondial. Scriitorul József Nyírő a susţinut acest regim fascist care a contribuit la decimarea, în ultimele luni ale războiului, a evreilor de la Budapesta, singurii care au scăpat până atunci de lagărele morţii dar nu şi de gloanţele călăilor lui Szálasi. Au fost duşi cu sutele pe malul Dunării şi împuşcaţi. Simpatia manifestată de László Kövér, cel de-al doilea om ca rang în ierarhia de stat a Ungariei, faţă de un fascist notoriu, a determinat autorităţile israeliene să retragă invitaţia adresată lui de Knesset de a participa la festivităţile Wallenberg. Până la urmă, aşa cum am amintit, a plecat preşedintele Ungariei, dar partea israeliană a descoperit că şi el este „pătat”, că Ader ar fi participat la dezvelirea unui bust al scriitorului maghiar din Transilvania, Albert Wass, condamnat la moarte de România pentru crime de război.
Din păcate, o atmosferă de restauraţie în care se încearcă reabilitarea unor personalităţi controversate maghiare din perioada interbelică se poate observa din ce în ce mai mult în viaţa publică din Ungaria. Miklós Horthy, Ottokár Prohászka, episcopul antisemit care, ca membru al Parlamentului de la Budapesta, a propus adoptarea unor legi antievreieşti, József Nyíirő, iar cu câţiva ani în urmă, Albert Wass, se află printre cei al căror trecut este dat uitării sau “albit”. Şi mai grav, tendinţa nu aparţine numai partidului de extremă dreaptă „Jobbik”, ci şi celor din coaliţia guvernamentală – Fidesz şi creştin popularii. Nu este de mirare atunci că anul trecut într-o sală de tribunal de la Budapesta în care un alt presupus criminal de război a fost achitat din lipsă de probe, cei de faţă au început să aplaude, că cimitirele evreieşti sunt devastate, iar fostul şef-rabin al Ungariei – atacat, că în Muzeul Holocaustului din Ungaria, secretarul de stat care răspundea de acest obiectiv a încercat să rescrie istoria. Şi nu este de mirare că Csatáry a fost arestat abia după nouă luni, şi presupun că dacă nu erau ziariştii de la The Sun prin care întreaga lume a aflat despre prezenţa lui la Budapesta, probabil că ar fi stat liniştit în garsoniera lui din centrul Budapestei de unde, ca un pensionar liniştit, se ducea zilnic să-şi facă cumpărăturile. Şi nu este de mirare nici că un site extremist unguresc a obţinut adresele participanţilor unei demonstraţii de protest în faţa apartamentului lui Csatáry, le-a făcut publice, şi de-atunci aceştia primesc telefoane de ameninţare.
Am scris la început că este vorba de actul întâi. Procesul şi sentinţa vor reprezenta celelalte acte ale acestei piese, o dramă pentru cei care vor veni să depună mărturie şi-şi vor aminti prin ce au trecut sau, pentru cei care vor depune mărturii indirecte, vor evoca ceea ce au auzit de la părinţi, bunici sau prietenii acestora.. Nu m-aş mira dacă şi Csatáry va fi achitat … din lipsă de probe, în fond numărul martorilor care, ca vârstă, se apropie de cea a lui Csatáry, este din ce în ce mai mic. Şi nu m-aş mira, deşi m-ar durea sufletul, dacă în sala de tribunal se vor auzi din nou aplauze …