Am trecut dincolo, cu pasul tremurat…
Nu ştiam ce va urma.
A fi nu mai există; e doar o trecere,
O continuă trecere.
Dintr-o gară în alta, printr-o poartă în alta,
Trec trenurile prin mine, fără oprire.
Îmi spui:
– daca te întâlneşti cu Apollo,fură-i lyra!
Poate aşa nu va mai arde atât de tare…
Nu îti răspund nimic;
Am gura uscată de frică iar cuvintele mă părăsiseră, laşele!
În genunchi treceam dincolo…
Bâjbâiam după uitate istorii care nu se lăsau
Nici ele descifrate.
Caut drumul înapoi; Hansel l-ar gasi mai repede…
Urmele lăsate de mine le-au ciugulit păsările
Nici măcar nu s-au săturat! acum ciugulesc
Din mine.