Undeva în timp, în faţa rondului intuit surâs parfumat,
Prin vitraliul privirii licăriri de stea,
aţipind pe banca amintirilor îţi ascult sunetul inimii,
raze de ceaţă, dublura mea te-a luat de mână peste pragul Timpului,
galbene frunze purtate de vânt pe aleea dintre lumi,
miresmele serii ne-nvăluie paşii-n oglinda din vis
umbrele arţarilor duc taina spre nori,
încercând să oprim clipa,
continuarea unui alt timp în acest timp,
zâmbetul meu – o frunză memoriei furată…
Lacrima gândului tău ne-a readus iluzia prezentului,
suspinul inimii a spart Poarta dintre lumi în capcanele Uitării
prin ochii ei revezi copacii care ne-au îmbrăţişat
în palma ei, purtată de vânt, efigie – o frunză galbenă.
Ţi-a cuprins chipul în cercul mâinilor ei,
Ţi-a mângâiat infinitul oprit acolo unde nu mai sunt cuvinte, gânduri,
Poate cândva o vei reîntâlni într-o toamnă-primăvară
cu fum de frunze şi parfum de vis.
Poate cândva, undeva în timp…
…poate candva , undeva in timp…-cat mai curand posibil -vei continua sa ne inbogatesti – cu inspiratia binefacatoare de care dai dovada in poemul „UNDEVA IN TIMP ” . eu te astept cu drag si cu cele mai calduroase urai de bine …