Poetul va vedea, astăzi şi mâine,
cu toţi ochii, prin toţi ochii.
Poetul va simţi, astăzi şi mâine,
cu toate inimile, prin toate inimile.
Poetul va râde şi plânge, astăzi şi mâine,
cu lacrimile noastre, prin lacrimile noastre.
Poetul va scrie, astăzi şi mâine,
cu toate mâinile, prin toate mâinile.
Poetul va trăi şi muri, astăzi şi mâine,
cu toate morţile voastre, prin toate morţile voastre.
– Vorbeşte-mi, te rog, doar vorbeşte-mi!
– Vorbeşte-mi de mirajul noilor primăveri,
de prima sau ultima vară.
– Vorbeşte-mi de-a ta nestinsă flacără,
chiar dacă continui să râd şi să plâng prin ninsoare.
– Vorbeşte-mi, te rog, doar vorbeşte-mi!
– Dar nu lasa cuvintele iernii
să ne viscolească inimile.
…e o conceptie interesanta de a spune lucrurile pe sleau ,dar ninsoarea , iarna , poate fi si placuta ,nu e neapart nevoie sa o legam de viscole…
Fiecare cititor se regaseste in functie de trairile sale! Iarna poate fi un anotimp capricios.