Nu-l poți condamna pe Hitler fără să-l condamni pe Stalin și viceversa
“În lumea civilizată nu se compară naziștii cu comuniștii”, a declarat la Publika TV Chișinău deputatul Partidului Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), Grigore Petrenco.
Declarația deputatului PCRM urma votului majorității parlamentare, al Alianței Pentru Integare Europeană (AIE), de a-l exclude din sală pentru declarații insultătoare și calomnioase.
Petrenco îi comparase de la tribuna parlamentului pe deputații AIE cu agenții Gestapo-ului. Deputatul comunist era nemulțumit că nu primise răspuns la întrebarea care e diferența între sintagma “limba de stat” și “limbă moldovenească”, având în vedere că prima urma să o înlocuiască pe a doua în cărțile de identitate, prin proiectul de lege în discuție.
Art. 13 al Constituției Republicii Moldova spune, la paragraful 1: Limba de stat a Republicii Moldova este limba moldovenească, funcţionînd pe baza grafiei latine.
Nemulțumiți, deputații PCRM, în număr de 39 din 101, au cerut includerea pe ordinea de zi a propunerii lor legislative cu privire la inadmisibilitatea acțiunilor de reabilitare a nazismului, glorificarea criminalilor naziști și a complicilor lor.
“Sunt de acord că este un proiect important, dar consider că acesta necesită o dezbatere mai profundă. Totodată propun ca stalinismul, care a creat nu mai puține victime decât nazismul, să fie calificat de asemenea ca o crimă. De aceea propun ca în acest proiect să fie ambele: condamnarea nazismului și comunismului”, a declarat Valeriu Streleț, liderul grupului parlamentar al Partidului Liberal Democrat (PLDM), al premierului Vladimir Filat, principala componentă a AIE.
Până la urmă, propunerea legislativă a PCRM nu a fost votată. Furios, deputatul PCRM Aleksandr Petcov i-a acuzat pe cei din AIE că îi consideră eroi pe criminalii de război.
“Rușine pentru toți cei care nu au votat pentru acest proiect. Rușine pentru că majoritatea dintre voi ați avut și bunei care au luptat în acel război”, a spus Aleksandr Petcov.
O dispută de durată
Această dezbatere nu e nouă. În legislatura 1998 – 2001, liderul de atunci al Partidului Popular Creștin Democrat (PPCD), Iurie Roșca, a depus o propunere legislativă de interzicere a partidelor comuniste și fasciste, dar fără succes.
Disputa are în subtext istoria din secolul al XX-lea, mai precis de la semnarea în august 1939 a pactului dintre Germania Nazistă și URSS care a deschis calea anexării de către Stalin în iunie 1940 a părții de est a Moldovei și transformarea ei, după ciuntirea părții de nord și de sud și apoi alipirea unei fâșii de pământ de pe malul estic al Nistrului, în Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM).
A urmat revenirea armatei române, alături de cea germană în iunie 1941, eliberarea acestui teritoriu, după care revenirea din nou a Armatei Roșii în 1944 și reincorporarea Basarabiei, nordului Bucovinei și Ținutului Herței în URSS, teritorii care azi fac parte din Republica Moldova și Ucraina, state ce au luat naștere în 1991 după destrămarea URSS.
Dezbaterea nazism – comunism a fost în permanență influențată de situația politică, mai ales de chestiunea național-identitară, partizanii românismului fiind critici mai ales ai comunismului, iar cei ai moldovenismului exclusiv ai nazismului.
Regimuri genocidare
Aici își spune cuvântul și moștenirea sovietică, în care ecuația implicită “român = fascist” a cântărit greu în spălarea pe creier a numeroși cetățeni ai RSSM.
PCRM este moștenitorul direct al PCUS, partid care consideră că Moldova a fost “eliberată de jugul fascist”, pe când pentru cei ce se consideră români 1940 și 1944 au constituit o ocupație.
Și unii și alții evită să vorbească despre caracterul genocidar atât al regimului stalinist, cât și al celui antonescian dintre 1941 și 1944.
Genocidul a început în 1940, culminând cu deportarea în masă în Siberia, la ordinul lui Stalin, a circa 10000 de familii (“dușmani de clasă”) în 12 – 13 iunie 1941.
A urmat apoi, după iunie 1941, deporatea, la ordinul lui Antonescu, a aproape tuturor evreilor rămași pe teritoriul RSSM, în lagărele din Transnistria, unde majoritatea au murit, fie au fost executați, fie au murit de boli, frig sau malnutriție.
Revenirea după 1944 a ocupației sovietice a dus la continuarea genocidului, care a culminat cu o nouă deportare în masă în Siberia pe 6 – 7 iulie 1949. Atât în 1941, cât și în 1949, mulți dintre cei care au fost deportați în vagoane de vite au perit pe drum sau la destinație unde au fost lăsați de izbeliște să se descurce cum au putut. Abia după moartea lui Stalin, în 1953, li s-a permis celor deportați care supraviețuiseră să se întoarcă la casele lor, unde însă au descoperit că fuseseră spoliați de întreg avutul lor.
Asumarea trecutului
Așadar și nazismul (fascismul) și comunismul, prin intermediul regimurilor care au guvernat după 1940 și până în 1989 teritoriul pe care se află azi Republica Moldova au contribuit aici la crime împotriva umanității.
Acest lucru ar trebui recunoscut de către politicieni, istorici și oameni de rând. Modul în care conducerea din România și-a asumat trecutul istoric recent poate fi un model, chiar dacă nu e ideal.
Prin Raportul Comisiei Wiesel din 2004, statul român a recunoscut responsabilitatea regimului Antonescu în Holocaust, iar prin Raportul Comisiei Tismăneanu din 2006 regimul comunist a fost calificat drept “ilegitim și criminal”.
Este timpul ca și clasa politică de la Chișinău să îmbrățișeze această cale, mai ales dacă dorește integrarea europeană. Trebuie să realizeze că delimitarea atât de trecutul comunist/sovietic, cât și de trecutul fascist/antonescian este obligatorie dacă se dorește consolidarea democrației în Republica Moldova.
De aceea schimburile de replici citate mai sus dintre deputați în Parlament reprezintă dovada unui infantilism politic, unde PCRM este de departe vioara întâi. În secolul al XXI-lea nu mai poți justifica apologia unor Lenin, Stalin, Antonescu sau Zelea Codreanu dacă pretinzi că ești democrat.
Numai un om fara minte poate pune laolalta Capitanul si Maresalul cu cei doi monstrii ai istoriei despre care se spune ca la origine sunt biciclisti !
De prea multa ,,minte”nu da dovada cel care s-a grabit,sau,mai rau,poarta un venin pe care,cred,un om normal la cap n-ar trebui sa-l aiba-n cap.
In fond,vad ca traim intr-o epoca in care apraope toata generatia de dupa 1950 nu mai citeste nimic din istorie,macar din cea mai apropiata.Si lucrurile merg din ce in ce in mai rau.Unii,si nu sunt putini, nascuti prin anii ’50,’60,cauta sa ,,tina pasul” cu…trendul,nu citesc decat pe internet,si asta inca nu prea des,dar,de regula,numai ,,stiri bomba”,si ,,cum traesc altii”,cei avuti,iar consecinta este ca poarta in ei un regret dus dincolo de invidie;altii,dand din coate si calcandu-se intre ei sa ,,apuce” cat si ce se poate,consumand mai mult decat sunt in stare sa produca,la care se adauga categoria ,,descurcaretilor” se escrocilor.
Generatia mai tanara,16,17,18 ani,nu toti, dar destui, traesc la ,,mamica”,iar cei care mai au si un tatic cu dare de mana,pur si simplu isi fac de cap.Ei bine,toata ceasta ,,masa”de cetateni,pentruca de o masa deja e vorba,nu sunt interesati decat…,,sa traim”,sa chefuim, party, invarteli, expediente… Daca-i intrebi ,,cum si dece traim”, te iau drept ,,plecat”. In aceste conditii, adio cultura, informatie civica,etc. Nu e de mirare deci, unii elevi habar n-au cine a fost Antonecu de pilda,si cum a fost cu evreii, pogroamele si crimele impotriva lor. Ba chiar un elev din clasa 8-a dela un liceu din Craiova mi-a raspuns,dupa o ezitare: ,,a,da, e cel care se bate cu Basescu,ca sa ne fie presesdinte….”.
Tot vorbim mereu de ,,ai nostri”,si asta,nu zic ca e rau. Dar citeam ca la ancheta in Germania la Berlin la un sondaj prin scoli s-au primit raspunsuri uluitoare:,,cine a construit zidul Berlinului?”, raspuns: ,,cacelarul Helmut Kohl, ca sa ne pazeasca de comunism!”; ..cine a fost Honeker?”, ,,cancelarul Germaniei!”.
Astfel incat nu ma mai mir de nimic: vine un nebun ahtiat de putere si-l preamareste pe Antonescu ori pe Zelea Codreanu si promite ,,o regenarare a natiunii,fara straini,cu dreptate sociala,etc.etc.”, gaseste ecou pe loc la toate varstele,evident,printre cei frustati, si nemultumiti, dar, cei mai multi dintre ei,necunoscatori in totalitate a trecutului nostru,cu bunele si relele lui. Este de vina, intr-un fel,si ,,povara de mandrie” pe care o duce neamul de pe ambele maluri ale Prutului, despre cat de grozavi am fost inca de acum 2000 de ani… Si cat ne-au daunat ,,strainii”.
Daca insa scoala, si, indeosebi ,familia ar fi, ceeace nu sunt, adica institutii cu minte si daca deprinderea cititului, parerea mea, n-ar fi disparut aproape in totalitate,n-ar mai avea loc astfel de dispute si aspecte de lipsa, pana la urma,de onoare si raspundere civica, asa cum bine le relateaza articolul d-lui Clej.