o vreme nu voi mai scrie
decît dacă-mi vor sîngera mîinile
voi sta pe malul celălalt
unde oamenii se îneacă în frunzele toamnei
voi călca peste hîrtiile îngălbenite
care nu vor să mărturisească nimic
voi fi un om cenuşiu
ca un copac plin de cuiburi părăsite
cînd voi obosi de atîtea singurătăţi
voi merge în căsuţa de la malul mării
unde Lana visează tot ce voi scrie.
e un sfarsit nostim , desi inceputul e amenintator si lugubru ,dar final bun , curata totul .
aha! daca hartia s-a saturat sa marturiseasca numai pacatele altora, e lugubru…
pai, unde nu curge sange, nu-i cuvant…e doar o plimbare cu risca…tu stai in risca si altii se spetesc…:)