Nu ştiu dacă primul copac apărut în conştiinţa umanităţii este cel al cunoaşterii, pomul din care li s-a interzis lui Adam si Evei să se înfrupte…Dar este, în mod sigur, una din multiplele prezenţe metaforice ale unui personaj cu multiple semnificaţii. Copacul vieţii, copacul cunoaşterii, copacul abundenţei, copacul fratele omului – astfel este văzut în religie, în istorie, în filozofie, în folclor şi în tradiţie. Era firesc ca şi în arte, mai cu seamă în pictură, să apară ca simbol, martor şi însemn al vitalităţii.
În recent apărutul album al Lianei Saxone Horodi unul din capitole se intitulează “Copaci”, aceştia constituind unul din motivele centrale în creaţia artistei. În concepţia acesteia, copacii se identifică cu existenţa umană. În coroana bogată şi în ramurile îndreptate adesea în direcţii neaşteptate există ceva dramatic, neştiut, precum există şi în soarta oamenilor…Cu aceeaşi speranţă perenă şi dorinţa de continuă înnoire.
Liana Saxone Horodi
Batia Bombiger este o artistă care pictează aproape numai copaci pe care îi înzestrează cu personalitate, gestică umană şi energie, sugerând în compoziţie mult mai mult decât imaginea concretă. Într-un stil neoexpresionist ea încearcă cu succes posibilităţi variate de interpretare cromatică, bogată sursă de imaginaţie, tocmai pentru că această sursă se impune prin diversitate.
Batia Bombigher
Trăiri şi reprezentări paralele între om şi copac descoperim şi în mult din lucrările pictoriţei Zila Heldenberg. Tuşe largi, generoase se risipesc într-un ansamblu expresiv din care se simte tensiunea trăirii instinctive. Ca şi alţi mânuitori ai penelului, ceea ce o preocupă în peisajul vegetal este întâlnirea cu miracolul formelor şi culorilor, cu forţa generativă a naturii.
Zila Heldenberg
Copacul este, fără îndoială, un simbol al evoluţiei şi al continuităţii – tema reprezentativă atât de bogată în semnificaţii. Copacul este şi un simbol al verticalităţii (copacii mor doar în picioare !). Miriam Cojocaru a surprins arborii în diverse ipostaze, cu vegetaţie bogată sau cu crengile dezgolite, subliniind caracterul ciclic al fenomenului vital, de la viaţă la moarte şi la regenerare.
Miriam Cojocaru
Am ilustrat subiectul cu lucrări din operele unor pictori femei. Poate întâmplător sau nu, există probabil o mai firească autoidentificare poetică şi raţională între creaţie în toate sensurile cuvântului şi disponibilitatea mentală şi sufletească feminină, loc de îmbinare secretă între pragmatismul cotidian şi fantezia care serveşte ideea.
super..
…articol minunat conceput si realizat intr’o limba romaneasca cursiva si adequata continutului incantator . cinste si felicitari autorului.