Mai puţin pomenit azi, Constructivismul este o mişcare artistică iniţiată în Rusia în jurul anului 1914 şi care după 1917 devine formă dominantă a artei, de acolo se răspândeşte spre occident influenţând mulţi artişti care aderă la ideile constructivismului. Mişcarea se caracteriza prin folosirea materialelor industriale – sticlă, plastice aliaje metalice, clar relaţionate între ele. După 1920 sezisăm separarea între două constructivismuri, cel sovietic şi cel internaţional, cel din urmă acceptând o artă mult mai diversificată şi flexibilă. Termenul de constructivism sovietic era departe de a fi precis definit. A apărut ca o evoluţie a Futurismului rusesc. Sculptorul rus Vladimir Tatlin se întoarce de la Paris în 1914 şi începe să producă construcţii în relief, abstracţioniste, folosind foi de metal, sârmă, lemn, sub influenţa sculpturii experimentale, ingenioase, expusă de Picasso. Influenţa de asemeni Manifestul sculpturii futuriste (1913) în care Umberto Boccioni pleda pentru renunţarea la tehnicile tradiţionale ale cioplirii, în favoarea unei sculpturi bazate pe materiale moi. După ce a epuizat etapa reliefurilor Tatlin produce mici structuri suspendate în cadre de lemn sau metal. Un alt artist important al perioadei este Aleksandr Rodcenko, care împreună cu alţi intelectuali ruşi credeau că revoluţia sovietică va genera o societate mai bună, industria fiind o forţă eliberatoare. În acest climat favorabil
Tatlin îşi plasează încercările de a exploata materialele industriale.
La început constructivismul sovietic era inseparabil de politica regimului şi nu aspira să devină o artă abstractă şi nici măcar „artă pentru sine” cum declară Rodcenko. Dar masele doreau ca arta să organizeze şi să sistematizeze
sentimentele proletariatului revoluţionar. Ţelul era nu arta politică ci socializarea artei. Tatlin proiectează un proiect gigantic „Monument al internaţionalei a III-a” care urma să fie înalt de 450 m, proiect nerealizat dar care a devenit
simbolul constructivismului sovietic. Tatlin folosea maşinării şi proiecţii luminoase pe ecrane enorme.
Un alt proiect entuziast a fost pavoazarea propagandistică a unor trenuri şi vapoare cu un zel care a dus la concluzia unor artişti ruşi clasici că artele frumoase au murit. Poetul Mayakovsky şi Rodcenko se înhamă la o cooperativă de consumerism publicitar. Împreună ei desenează reclame cu forme geometrice, culori strălucitoare şi texte cu
litere exagerat de mari care să provoace reacţii emoţionale pentru produsele de larg consum destinate maselor.
Rodcenko şi asociaţii săi au semnat (1921) o declaraţie în care scriau: „..pictura cu penelul a încetat să mai existe, profesiunea de pictor a devenit inutilă”. În anul următor Rodcenko şi soţia sa au publicat un Program al primului grup de lucru constructivist, în care declarau război artei. Dar mulţi artişti care nu erau dispuşi să părăsească arta tradiţională în favoarea designului industrial au părăsit Rusia, printre aceştia se numărau fraţii Naum Gabo şi Antoine Pevsner. Ei publicaseră la Moscova în 1920 Manifestul Realist – care lansa un apel pentru crearea unui stil nou, grandios.
„Viaţa e clădită din spaţiu şi timp, de la aceste forme trebuie să înceapă construcţia artei”. O mare controversa frământa Moscova, Gabo critică designul lui Tatlin cerându-i: „Ori produci case şi poduri funcţionale, ori artă pură, dar nu ambele”. Ca un răspuns Tatlin încearcă să transfere arta la producţia industrială, el proiectează sobe economice pentru muncitori şi mobilă de larg consum. În Germania Tatlin a fost salutat de pictorul George Grosz care apare într-o
fotografie datată 1920. Îl vedem pe Grosz instalând o pancartă pe care scria: Artă e Moartă! Trăiască Arta-Mecanică a lui Tatlin. Turnul lui Tatlin a produs un schimb de idei între Moscova şi Berlin, discuţii fiind purtate de Ilya Ehrenburg care a răspândit idea de „Artă – Construcţie” ducând în final la expoziţia din Berlin deschisă în 1922 „Construcţii Ruseşti”.
Cei doi fraţi (Gabo-Pevsner) au răspândit ideile constructivismului european. Pevsner s-a instalat la Paris iar Gabo a emigrat întâi în Germania, apoi Franţa, Anglia, USA. În Anglia este coeditor la manifestul CERCUL (1937) în care publică eseul „Ideea constructivă”, un semnal de recunoaştere a tendinţei internaţionale de a îmbrăţişa constructivismul în acei ani. Colabora la acest manifest Laszlo Moholy Nagy, activist proeminent al curentului. La reputata şcoală
Bauhaus, Nagy preda lecţii de constructivism teoretizând noile idei. Între timp constructivismul sovietic a fost victima unor persecuţii politice ca şi toate formele de artă şi literatura modernă. Marea Enciclopedie Sovietică (1948)
descrie constructivismul ca fiind o tendinţă formalist burgheză. „Anti-umanist prin natura, ostil realismului, constructivismul s-a ivit ca expresie a celei mai profunde decăderi a culturii burgheze aflată în criza capitalismului”.
Rodcenko învins se întoarce la pictura de şevalet pe care o refuzase.
Un artist leton Gustav Klucis care producea montaje („Oraşul Dinamic” sau „Lenin şi Electrificarea” ) moare într-un lagăr de concentrare, iar Tatlin moare otrăvit. În 1968 într-o carte foarte apreciată – George Rickey: Constructivism: origine şi evoluţie, autorul analizează cu precizie caracteristicile artei şi delimitează noţiunile de linie – dură, abstracţie geometrică, minimalism, relief, tridimensional. Artişti britanici atraşi de constructivism (Heath, Kenneth, Mary Martin, Adams, Pasmore) îşi prezintă lucrările la expoziţia „Arta Britanică Abstractă” în anul 1951. Influenţa lor este direct simţită în Statele Unite unde un grup fondat în 1969 răspândeşte doctrina constructivistă (Josef Albers la Black Mountain College şi Moholy-Nagy la Chicago). Josef Albers propune noi tehnologii de sudură a metalelor diverse pentru folosire în sculptură şi de aici un nou mod de gândire în relaţia ştiinţă – tehnologie – artă. Principiile sale raţionaliste se extind la sculptura cinetică, la minimalism dar şi în proiectele grupării Art and Technology care excela în combinaţii geometrice abstracte, mobiluri şi pictura numită câmp de culoare (fâşii de culori alternative care insinuau a fi un fragment, o parte redusă a unui suprafeţe mult mai mari). Influenţele constructivismului se găsesc în cinematografie, fotografie şi arhitectură. În America Latină maeştrii ai modernismului sunt atraşi de curent şi unii ca Luis Molinari, Artigas sau celebrul arhitectul Oscar Niemayer devin discipoli. Richard Kostelanetz a încercat cu rezultate notabile să scrie o proză fantastică bazată pe constructivism. În România mişcarea Integralistă a expus pe larg idei preluate de la constructivism.