Privesc cerul; e senin.
De câteva zile aerul s-a încălzit.
S-au desmorțit furnicile în mușuroaie.
Păsările vin din sud, de departe.
În livadă mugurii crapă ca ochii puilor de pisică.
Îmi număr rateurile iernii trecute.
Nu am motive să zâmbesc.
Sufletul mi-e singur ca o casă părăsită.
Aseară târziu m-ai sunat.
Nu mă așteptam…nu.
Erai veselă, erai optimistă.
Ți se oferise un post bun, aveai perspective.
– Vino dragă la Chicago;
E nițel mai frig, dar se găsesc rosturi bune.
Putem încerca să uităm măcar o parte dintre motive.
– Care motive?
– Știi tu!
Pentru început, până când ne vom convinge,
Poți sta la mine.
– Nu!
…categoric si fara de apel : NU!,,,ba eu zic DA ! la curajul d-tale., de ati expune gandurile , ideile, sentimentele , in diverse stiluri poetice , cre-ti fac doar cinste si apreciere .
cu respect si urari de bine ,da , da , da , D A !
itzhak bareket .