Reticenţa anumitor forţe politice, inclusiv a celor care asigură guvernarea, cu privire la legea anti-discriminare, nu este unica piedică în calea obţinerii unui regim liberalizat de vize. Imposibilitatea extinderii efectelor condiţionalităţilor europene asupra regiunii transnistrene şi impactul situaţiei criminogene din ţară, pot deveni următoarele obstaco pentru ca Bruxelles să dea lumină verde pentru liberalizarea vizelor. Această opinie mi-au expus-o ieri, în cadrul unei mese rotunde, organizată de JEF Europe, cu participarea reprezentantului Ministerului Afacerilor Externe şi Integrării Europene şi cel al Delegaţiei UE la Chişinău.
Despre regiunea transnistreană nici nu se vorbeşte în Planul de Acţiuni UE-RM privind liberalizarea vizelor. Potrivit reprezentantului MAEIE, acest subiect este un domeniu aparte al dialogului bilateral cu structurile europene. Dar despre criminalitate şi eficienţa combaterii acestui fenomen se vorbeşte în contextul “ordinii publice şi securităţii”. Spre deosebire de legea antidiscriminare şi opoziţia faţă de menţiunea “orientare sexuală”, unde politicienii invocă tradiţiile, religia şi integritatea familiei, degradarea ordinii publice poate da peste cap cele mai optimiste scenarii ale guvernării.
Multiplicarea crimelor uşoare şi grave, cazurile poliţiştilor iresponsabili, reînvierea grupărilor criminale şi reglările de conturi dintre acestea, contrastează izbitor cu imaginea lucidă a ţării creată pe exterior de premierul Filat şi Iurie Leancă. Indicatorii negativi privind prevenirea infracţionalităţii şi lipsa unor măsuri de profilaxie, în special în zonele rurale, aruncă umbră peste “povestea de succes”, plăsmuită eronat de prietenii externi ai Alianţei pentru Integrare Europeană.
Aprofundarea crizei privind controlul asupra situaţiei infracţionale din ţară este mult mai gravă decât vor să creadă unii şi aceasta poate influenţa discuţiile despre acordarea regimului de vize pentru moldoveni. Cunoscând anxietatea opiniei publice din diverse state europene faţă de Europa de Est, este uşor previzibilă atitudinea faţă de emergenţa criminogenă din mica republică, catalogată mai devreme drept “povestea de succes” a Parteneriatului Estic. În paralel cu naţionalizarea parţială a Europei şi preluarea puterii de către formaţiuni cu viziuni extremiste şi eurosceptice, consolidarea unui brand criminal al RM poate produce efecte politice negative pentru perspectiva eliminării vizelor pentru cetăţenii moldoveni.
Cu certitudine, lucrurile pot fi reparate în faza secundă a dialogului privind liberalizarea vizelor cu UE, atunci când toate eforturile vor fi concentrate pe implementarea practică a reformelor. Într-o etapă avansată, autorităţile vor primi o şansă pentru a se corecta, dar până atunci, premierul trebuie să calmeze spiritele în ţară, unde cetăţenii primesc zilnic porţii variate de infracţionalitate cotidiană. Prezentarera unor date statistice seci şi justificarea “boom-ului criminal” prin faptul că poliţia a devenit mai transparentă, acuzând comuniştii pentru muşamalizarea realităţii criminogene în trecut, denotă doar slabăciunea şi debusolarea guvernării.
Demiterea ministrului, elaborarea urgentă a unui plan de acţiuni, după o convocare cât mai apropiată a Consiliului Naţional de Securitatea, ar fi minimul necesar pe care premierul este obligat să-l îndeplinească. Acest lucru nu are nimic în comun cu Godea, Dodon, socialiştii sau comuniştii, ci cu dialogul pentru liberalizarea vizelor, în care autorităţile moldoveneşti încearcă să convingă că ordinea publică şi securitatea sunt sub control. Altfel, termenul limită nou, menţionat de Iurie Leancă, adică 2013, poate fi ratat ca şi cel precedent (finele lui 2012).
Modul cum este garantată securitatea publică în limitele hotarelor naţionale, dar şi capacităţile autorităţilor de a gestiona domeniul sunt cuantificabile şi uşor sesizabile. Europenii nu se vor obosi să folosească acest argumente pentru a cere dovezi de performanţă, reflectate nu doar în date statistice, dar şi în asigurarea unui climat psiho-social echilibrat al populaţiei, tot mai mult alertată de incapacitatea autorităţile de a face faţă valurilor necontenite de crime.
Actuala Alianţa se complace în postura de creatoare a “poveştii de succes” şi demonstrează o miopie ruşioasă crezând că europenii vor accepta ridicarea vizelor pentru o ţară, unde crima este o normalitate, la fel ca şomajul, migraţia şi alte probleme cotidiene.
Olandezii şi alte popoare mai sceptice cu privire la imigranţii din Est, vor încerca să se opună, după ce au demonstrat că pot să o facă în legătură cu România şi Bulgaria, ţinute şi până acum la uşa Schengen. De asemenea, un nor de suspiciuni din partea eurospcepticilor planează şi asupra ţărilor din Balcanii de Vest, care pot pierde beneficiile regimului liberalizat de vize dacă cetăţenii lor vor continua să plece în statele membre cu scopul obţinerii de azil.
Pentru a trăi experienţa balcanicilor zel0şi de azil în Europa, Chişinăul ar trebui pentru început să obţină regimul liberalizat de vize, ceea ce este imposibil fără adoptarea legii anti-discriminare. Totodată, autorităţile trebuie să realizeze şi să anticipeze că următoarea obiecţie a europenilor poate fi lipsa de eficienţă în combaterea criminalităţii. Aceasta deja afectează dramatic credibilitatea Alianţei în rândul populaţiei, ce se poate răsfrânge inevitabil şi asupra confidenţei Bruxellului.
Articolul a fost preluat cu acordul autorului de pe http://cenusadi.wordpress.com/