Într-o atmosferă de război civil, de asediu,
De răsmeriță a tuturor; care pe care!
Nori dușmănoși se împing, se destramă.
Frați vitregi; tați străini, aceeași mamă.
Parcă nu le-ar ajunge cerul.
Își aruncă ghionturi și vorbe grele.
Curg lacrimi, din ciocniri se nasc vânătăi, se blesteamă.
Speriate, florile se ascund sub scuturi de frunze.
La pieptul meu, sub o fostă umbrelă,
Ruptă de vijelie acum,
Te aperi și râzi; nu ți-e teamă.
Așa ne trebuie! zici.
Nu am luat în seamă „timpul probabil”.
Am râs de avertismente.
Mă uit la tine; te văd printre picuri, râzând.
Zâmbesc și eu, strâmb.
Mi se umplu ochii cu ploaie.
…cineva-nu sunt sigur ca e versat-mi-ar fi spus ,ca picaturi cu apa de ploaie ,
sunt foarte indicate pentru buna intretinere a retinei…asa o fi ? …eu ,habar nu am …ramane sa-mi confirmi d-ta , -sau sa negi-daca asa e ori ba…
cu multe si eficace picaturi de bine , al d-tale. itzhak bareket .