Tristeţea ne mângâie coardele inflamate ale inimii,
Firave picături de miere,
Liniştea infinită a gandului…
Sufletul care se plimbă-n jurul nostru
Înnobilat de esenţe pure, delicate,
Îngerul care ne veghează respiraţiile leneşe,
Lacrimi care curg din ochii noştri candizi,
Vorbe minuţioase care ne-ndulcesc inghetarea…
Bunătatea revărsată în adevăruri clare, mistice…
Iubirea de dincolo de dragoste…
Spiritul transparent, rafinat, melodic,
Dulce Armonie care pendulează între Viaţă şi Moarte.