Cimitirul vesel
Şi voi părinţii mei
dac-aţi ajuns lângă străbuni
rugaţi-vă pentru mine
să mă ierte
pentru păcatul
de-a mai plânge
câteodată.
/
Apa Sâmbetei
Trec ultimele case
şi ultimele cărţi
inundaţiile ajută natura
să n-aibă asperităţi
iată şi copilăria trece cu arma la picior
acum pot fuma liniştit o ţigară
cu gândul la mine ca la o poză artistică
intitulată când tinereţe când natură moartă
când domnul Voltaire privindu-se-n oglindă
cu tristeţea celui care are dreptate.
/
La capătul Podului
Daţi-mi o poezie împrumut cerşetorilor
mieilor din preajma paştelui
prefericiţilor deznădăjduiţilor
voi aveţi clipa supremă în ochi
rugaţi-vă pentru înfofolitul în vorbe
s-audă el viaţa cum crapă de frig
aruncaţi-i-o pe banul din clop
poezia care
aşteaptă cu mâna pe cosor
mielule de paşti
ne vedem de Paşti.