Între subiect şi predicat
să mergi cu ultimii cai la abator
cu o carte de estetică în mână
să priveşti soarele-n coamele lor
ajustându-ţi privirea mereu
după ultimele principii ale artei
ştiuleţii de porumb veritabili
şi alte suliţi de jertfă din istorie
să coseşti iarba care-a mai rămas
fără să strigi în gura mare iată un fir de iarbă
şi-n clipa când eşti ciocănit pe spate
pentru diagnostic
să te abţii la timp
de-a zice intră
Hic, haec, hoc
scribul n-are nevoie de împărat
împăratul are nevoie de scrib
scribul îşi vede brazdele lui
celălalt îşi arogă titlul de bob
scribul scrie mai departe la flacăra romei
şi împăratul atotştiutorul
intrigat de ce surâde scribul
Dragomireşti
Câte corăbii pe Iza au trecut
le ştiu numai eu că eu le-am făcut
din hârtia şcolii care e cea dintâi
şi fără seamăn corabie
ea mă vrea mereu din port în port
căpitan de vas cu portul ce mi-l port
Câte corăbii doamne câte pânzături
îndoaie catargele lumilor – lumuri
oriunde mă duc oriunde voi fi
ancora mea uliţa mândrii
cineva acolo doruri peste dor
când striga-va catalogul
Cel Mare Învăţător