Poezia începe
Mai sunt cai
statuia unui cal
da matias rex
abatoarele funcţionează bine
de laşi o secundă istoria-n armuri
poţi auzi cavaleir nechezând
spre păstrarea tradiţiei
ura ura strigă şi pământul
bine cusut în pieile lor
la naiba
poezia începe
după ce tai un petic
dacă nimic nou pe frontul de est
/
O zi fără împărați
Şi iar învinge legea gravitaţiei
învăţând de la păsări greutatea pământului
şi iar mă bucur de nesupunerea inimii
că-l scoate din răbdări pe dariu al lui istaspte
plus stupizenia domnului alfred nobel
de a-şi căuta malurile anual
şi-un secol care umblă cu un fir de iarbă
scriind mereu pericol în loc de Pericle
şi iar mă bucur că fac istoria la zi
sufocarea e doar în punctele cardinale
mult mai mici
decât cele patru cămări ale vieţii.
/
Elegie pentru frumusețea satului
Nu mai am loc de atâta lume de-atâta istorie
nici măcar un par pentru propriu-mi cap
să lumineze electric
tristeţile
domnului Caragiale
eu vă iubesc toţi mă iubiţi
în staţie se-aud vocile îngerilor
dând ora exactă