Ard focuri în jur şi tu te ridici dogorind
ca fumul deasupra cărbunilor.
Te desprinzi ca
o frunză cu peţiolul rupt de vrajbă,
purtată de briza confuză a preajmei.
O preajmă goală, cu timpul pus
la adăpost, încuiat în vitrine de plumb.
O, şi înaltul Model,
sprijinit pe cuvinte simetrice,
şi pe sângele lor comun,
trecând din unul în altul,
ca un amant cu sămânţa
risipită pe toate cărările.
Glorie ţie, Mijlocitoareo,
surâsului tău imemorial!
Ţie, iubitoareo de arhaisme şi
mamă a neologismelor,
patriei tale universale
unde înnoptează şi
tânăr şi bătrân,
sub terorea-nverzită a gliei!
