O simt, bătrână, târșâindu-și papucii cafenii pe nisipul aleilor;
Seara mai ales,
Când liniștea îmi limpezește ochii, gândurile,
Și nu mai pot fi derutat de gesturile deochiate ale verii.
Câteva berze își antrenează puii pentru lungul zbor.
Departe, tot plină de tine,
Inima mea își reglează ritmul după alte criterii.
Îmi îndeamnă pașii să urc pe Curmătură în vie,
Să-ți împletesc o cunună din vițe încărcate de struguri.
Știi tu, ca în toamna aceea
Când am venit la tine cu o coșarcă plină, să te cer.
O s-o atârn în locul ceasului de pe perete,
S-o vezi deseară.
O să te chem la o convorbire pe Internet Messenger.