La 3 mai Galeria de artă din municipiul Turda, judeţul Cluj, a găzduit vernisajul unei expoziţii cuprinzând douăzeci de viziuni asupra extinderii şi reconversiei sinagogii din oraş. Materialul expus a fost elaborat în cursul semestrului II al anului universitar 2010 -2011, de studenţii din anul IV ai Facultăţii de arhitectură de la Universitatea Tehnică din Cluj, în cadrul proiectului condus de profesorul universitar Mircea Sergiu Moldovan, unul dintre cercetătorii remarcabili ai patrimoniului arhitectural evreiesc din România.
Tema propusă celor patruzeci de studenţi, grupaţi în colective de câte doi, oferea două posibilităţi de transformare a clădirii sinagogii din Turda, care – în lipsa celor zece bărbaţi evrei necesari serviciului divin – nu mai este utilizată ca locaş de cult, de o bună bucată de vreme:
– un centru de artă contemporană care să învăluie edificiul de cult existent
– un centru cultural-turistic destinat valorificării patrimoniului cultural evreiesc, prin turism cultural-religios, similar celor existente la Cracovia, Praga, Budapesta, etc.
Fiecare dintre cele douăzeci de proiecte, afişate pe pereţii micii galerii din centrul oraşului, vădeşte imaginaţie şi îndrăzneală. Am stat de vorbă cu câţiva dintre studenţii autori de proiecte care mi-au prezentat în linii mari lucrările lor:
Iulia Ghibu: „Eu şi cu colega mea, Anca Crişan, am dorit să punem în valoare clădirea care momentan este oarecum închisă, oamenii n-o pot sesiza fiind în interiorul unor curţi de locuinţe. Ne-am imaginat ceva între muzeu evreiesc şi centru de artă contemporană. Am încercat să valorificăm fiecare faţadă a sinagogii şi să deschidem puncte de perspectivă spre acestea, pentru ca cei care vor veni la centrului de artă contemporană să privească şi sinagoga, ca pe un obiect de artă.”
Radu Tonca este turdean şi mi-a mărturisit că până la acest proiect nu ştia despre sinagoga de pe strada Mihail Eminescu, decât că este un lăcaş de cult destul de părăginit „Prin proiectul de reconversie şi extindere a sinagogii din Turda, pe care l-am elaborat împreună cu colega mea Claudia Chifor, am avut în vedere câteva particularităţi legate de vechiul parcelar al insulei respective, adică am încercat să rememorăm locuinţele evreilor care erau dispuse perimetral şi îmbrăţişau lăcaşul de cult. Ca un omagiu şi apreciere faţă de acesta, am deschis nişte perspective interesante dinspre strada principală către strada Mihai Eminescu, prin intermediul unei zone vitrate de mari dimensiuni, prin care să se poată vedea faţada principală a sinagogii în ideea de a privi vechiul prin nou, de a proiecta o imagine nouă asupra vechiului” , mi-a spus Radu Tonca
Bogdan Gavriliu: „Împreună cu coechipierul meu, Cosmin Câmpan, am încercat să realizăm un centru cultural evreiesc şi ne-am gândit la o abordare funcţională simplă şi uşor de intuit de persoanele care ar vizita acest centru. De la un hol-foaier de recepţie, clădirea se dezvoltă pe două laturi, urmând planimetriile fostelor clădiri care încercuiau sinagoga. Pe de o parte, se dezvoltă un centru cultural evreiesc cu muzeu, sală de conferinţe, mediatecă, hotel şi restaurant, iar pe cealaltă parte – mult mai scurtă – comerţ specific şi zonă de cafe-concert.”
La vernisaj au fost invitaţi şi reprezentanţii Comunităţii Evreilor din Cluj şi ai Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, care au sprijinit acţiunea studenţilor şi au sponsorizat expoziţia.
Arhitecta Lucia Apostol, şef de Departament al Compartimentului de Administrare al Patrimoniului Imobiliar al FCER a fost de părere că dincolo de exerciţiul profesional, realizarea acestor proiecte constituie un exerciţiu de apropiere faţă de cultura şi spiritualitatea minorităţii evreieşti, de respect faţă de valorile acesteia şi de deschidere pentru însuşirea lor. „Pentru realizarea unor proiecte viabile este nevoie de o studiere aprofundată a ceea ce înseamnă sinagoga în toată complexitatea ei – lăcaş de cult, casă de adunare şi învăţătură – astfel încât în viitor să se creeze o anvelopa urbană corespunzătoare pentru reconversia edificiului sinagogii, mai ales că sinagogile constituie singurele mărturii ale unei civilizaţii pe cale de dispariţie. De altfel, FCER este interesat de găsirea unor soluţii care să revitalizeze clădirile sinagogilor din localităţile unde nu mai trăiesc evrei, prin reconversia lor în spaţii utile comunităţii, dar care să nu contravină destinaţiei iniţiale de locaş de cult.” a spus Lucia Apostol.
Clădirea impozantă a sinagogii din Turda, construită în anul 1920, de urmaşii evreilor stabiliţi în oraş după revoluţia din 1848 (înainte de această dată evreiilor le era permis să locuiască numai în aşezările rurale învecinate) stă mărturie pentru prosperitatea comunităţii evreieşti de la începutul veacului XX.
Vreme de un secol şi mai bine evreii turdeni şi-au adus prinosul la propăşirea economică şi culturală a urbei După război şi, mai ales, după înfiinţarea statului Israel – o mare parte a evreimii turdene plecând în Ţara veche-nouă – populaţia evreiască s-a împuţinat în aşa măsură, încât astăzi nu mai există nici cei zece bărbaţi necesari pentru a menţine viaţa religioasă, şi de o vreme încoace sinagoga este dezafectată.
“Clădirea sinagogii se află în proprietatea noastră, însă nu dispunem de resursele necesare reabilitării ei – a spus Robert Schwartz, preşedintele Comunităţii Evreilor din Cluj, prezent la vernisaj. “Deşi comunitatea noastră, cu cele câteva sute de membri, este a patra ca mărime şi ca forţă economică din ţară, nu avem banii necesari pentru o investiţie de anvergură, precum reabilitarea sinagogii din Turda. Veniturile, obţinute mai ales din chirii, abia ne ajung să întreţinem cele 62 de cimitire din judeţ şi cele patru cimitire mari din Cluj, sinagogile funcţionale şi, ceea ce e foarte important, să ne îngrijim de membrii noştri vârstnici şi bolnavi.
Atât preşdintele Robert Schwartz, cât şi Mihai Ronai, consilierul juridic al Comunităţii Evreilor din Cluj, au fost impresionaţi de munca studenţilor arhitecţi, exprimându-şi deschiderea către o colaborare ulterioară pentru transformarea clădirii sinagogii într-un spaţiu cultural util, în condiţiile în care această acţiune ar fi sprijinită de administraţia locală, de organizaţiile civile şi s-ar găsi investitorii interesaţi. Dar prioritatea zero este protejarea ei, ca să nu se deterioreze mai tare.”
Cele douăzeci de proiecte reprezentând viziuni diferite ale studenţilor arhitecţi privind reconversia şi extinderea clădirii sinagogii din Turda se pot traduce în cuvinte prin acelaşi apel : “Haideţi să salvăm clădirea sinagogii din Turda, parte a zestrei arhitecturale a oraşului!”
Ca unul din fostii membrii ai comunitatii evreiesti din Turda, sunt incantat de aceasta initiativa si spe ca se va materializa, transformand cladirea vechii sinagogi intr-o cladire in care se aduna oameni de interese variate si vor crea un freamat nou in oras. Ar putea fi un loc de concerte, auditii, experimente de teatru loc de discutii, expozitii etc. Si daca elevii liceului Mihai Viteazu sw vor opri acolo sa bea o cafea cu atat mai bine.
Mult succes
Alexander Fuhrmann
Îmi aduc aminte de sinagoga din Turda în anii de după război. Turda a fost în timpul Holocaustului o stație activă d salvare pentru evreiț trecuți ilegal din Ardealul de Nordș ocupat atunci de unguri. Arie Hirsch – în Israel cu numele de Eldadț a centralizat acțiunea, secondat fiind de Moscovici, unul din eforii sinagogii.
Orice acțiune de revalorificare a acestui lăcaș sfînt este salutară.
I am looking to find someinformation about our family in turda after ww2