Maturizarea diasporei moldoveneşti devine un lucru incontestabil. Cristalizarea vocii moldovenilor din străinătate are ca punct de pornire plecarea comuniştilor de la putere, precedată de revolta tinerilor din 7 aprilie 2009 şi campaniile electorale din 2009 încoace. Anume nevoia de obţine o victorie în faţa comuniştilor a motivat forţele din cadrul actualei guvernări să apeleze la voturile emigranţilor moldoveni, naturalizaţi în special în Occident.
Odată antrenată în afacerile interne, diaspora îşi intensifică acţiunile pentru a instituţionaliza şi fortifica prezenţa sa în constelaţia factorilor de decizie de la Chişinău. Înfiinţarea unui Minister al Diasporei [1] este punctul culminant în traseul de afirmare a moldovenilor emigranţi. Aceştia merg mai departe decât şi-a planificat actuala guvernare, care în culise pusese în discuţie necesitatea înfiinţării unei Agenţii specializate. Cel mai probabil solicitarea emigranţilor nu va fi satisfăcută, dar va constitui un pretext pentru ca Alianţa să-şi justifice decizia în favoarea unei Agenţii sau Birou pentru afacerile emigranţilor. Piedica principală este însă lipsa unui compromis politic între PL şi PLDM, fiecare formaţiune dorindu-şi controlul asupra unei asemenea instituţii. Miza electorală, resursele administrative şi voturile moldovenilor din străinătate sunt punctele conflictuale care îndepărtează găsirea unei soluţii finale. De aceea, subiectul ar putea fi compromis de contradicţiile dintre Ghimpu şi Filat, ambii interesaţi în monopolizarea politică a electoratului din străinătate.
Cearta pentru controlul politic asupra unei instituţii statale destinate emigranţilor va putea fi evitată în faza iniţială, dacă forţele politice se vor concentra pe adoptarea unei strategii naţionale pentru emigraţie, instituirea votului electronic sau celui prin corespondenţă. Dacă partidele de la guvernare vor fi preocupate de rezolvarea acestor probleme practice, atunci se va diminua şi tensiunea în jurul portofoliului politic pentru eventualul Minister sau Agenţie a disporei. Cu toate acestea, principiul de partajare a instituţiilor de stat între componentele Alianţei vor presupune negocieri complicate, în care liberalii vor cere autoritatea naţională responsabilă de emigranţi, având în vedere că Ministerul de Externe aparţine PLDM-ului. Formaţiunea lui Lupu va fi neglijată pentru că are o reprezentativitate redusă în rândul emigranţilor.
Un Minister al Diasporei ar avantaja actuala Alianţă, creând o conexiune vitală cu moldovenii ce asigură ţara cu remitenţe, iar partidele de la guvernare cu suport politic şi electoral. Deocamdată este prematură stabilirea unei agende concrete privind crearea Ministerului dat. Dar pentru a nu pierde votul din străinătate, Alianţa va fi forţată să vină în întimpinarea diasporei.
După 20 de ani de emigraţie masivă, necontrolată şi dezordonată, diaspora se consolidează în jurul unor probleme comune, din care se distinge facilitarea votării, crearea condiţiilor pentru reîntoarcerea moldovenilor acasă şi stoparea exodului de moldoveni. Lipseşte din lista priorităţilor contribuţia la procesul de integrare europeană a ţării, deşi recent o serie de asociaţii ale moldovenilor de peste hotare au început acţiuni de advocacy în susţinerea armonizării legislaţiei moldoveneşti la cerinţele europene (legea anti-discriminare). Existenţa unor diferenţe de agende, fie a unor paşi necoordonaţi, între comunităţile de moldoveni, indică totuşi anumite probleme de comunicare şi conlucrare în interiorul diasporei.
În pofida coeziunii problematice, fireşti pentru etapele incipiente de coagulare a moldovenilor împrăştiaţi în lume, tendinţele de consolidare ale diasporei sunt evidente.
Capacităţile intelectuale, resursele financiare şi posibilităţile de interacţiune sunt avantajele concetăţenilor, ce le conferă atribuţiile de partener politic şi social important al Chişinăului. Mai mult decât atât, diaspora poate şi trebuie să devină o pârghie de constrângere asupra autorităţilor în realizarea reformelor nepopulare, dar importante pentru apropierea de UE.
Referinţe:
1. D E M E R SUL diasporelor
“Prezentul Demers este înaintat de catre un grup de asociații ale cetățenilor Republicii Moldova stabiliți în afara țării.
În continuarea Rezoluțiilor adoptate în cadrul Congresului IV al Diasporei Republicii Moldova (Chișinău, 12 – 14 octombrie 2010) și în cadrul Conferinței Internaționale «Cultura toleranței, valorile comune, dialogul intercultural – 20 de ani de realizări» (Chișinău, 23 – 26 august 2011), noi solicităm de la Președintele Republicii Moldova și de la liderii Alianței pentru Integrare Europeană, aflată la guvernare :
1. Instituirea unui Minister al Diasporei, responsabil de gestionarea eficientă a fenomenului migrației. Activitatea acestui Minister va include protecția cetățenilor Republicii Moldova stabiliți peste hotare, elaborarea și implementarea politicilor orientate la crearea unor condiții favorabile pentru reîntoarcerea emigranților și reintegrarea lor în societatea Republicii Moldova.
2. Adoptarea unei Strategii Naționale pentru Migrație, care să prevadă, printre altele, o serie de măsuri concrete pentru stoparea exodului masiv al cetățenilor moldoveni.
3. Accelerarea implementării procedurii de vot electronic și introducerea, pentru cetățenii Republicii Moldova din afară țării, a votului prin corespondență, care va contribui în mod esențial la creșterea numărului de votanți în afara țării și va permite emigranților moldoveni exercitarea dreptului constituțional la vot.”, http://www.zdg.md/stiri/emigrantii-moldoveni-din-11-tari-cer-un-minister-al-diasporei
Articolul a fost preluat cu acordul autorului de pe http://cenusadi.wordpress.com/2012/04/26/inca-un-semn-de-maturizare-a-diasporei-moldovenesti/
Promovarea în continuarea a creaturii tov. Stalin RSSM în forma sa actuală de după 1991, Republica Moldova,- nu este alteceva decît complicitate ordinară cu crimele comunismului sovietic faţă de poporul român.
@patriciu
Realitatea este că în momentul de faţă există două state, România şi Republica Moldova. Eventuala lor reunificare va depinde de voinţa celor două populaţii (dar nu numai!), şi nu cred că ideea reunificării să fie în prezent chiar aşa de populară în rândurile ambelor.
Iată un sondaj care ar trebui să-l pună pe gânduri pe „patriciu” – Anatol Marin http://unimedia.md/?mod=news&id=47068. Nu-l va pune însă, deoarece gânditul nu o îndeletnicire specifică lui.