Închide-mi aripa în cub,
Şi văl de nopţi pune-mi pe pleoape.
Neagă-mi cochilia şurub,
Și unduieşte-mă pe ape!
Trimite-mi verdele-napoi,
Să-mi încolţească lung, în ramuri,
Și cadă-mi ploile şuvoi,
Bătànd cu degetele-n geamuri.
Mă-nchide-n cubul imperfect,
Ciobit la colţ, de-un colţ de lună,
Topit în el, încă-ţi trimit
Urarea mea de noapte bună
***
Din colţ de cub au răsărit
Aripi de înger şi de lună…
Un poem cu aripi! Ce frumos se inalta cuvantul…Felicitari, Gabriel!