De ce scriem?
Poate pentru că am uitat cum e
Să vorbim faţă în faţă cu cineva !
Deveniţi lebede, ne-am scris cuvintele
Pe aripi
Dar nu le-am vorbit!
« A » s-a încrustat în osul frunţii mele
Dar nu îl pronunţ!
mi-e teamă că se risipeşte în zadar
prin aerul dintre buzele noastre.
Nici celelalte sunete nu le rostesc…
Aceiaşi teamă stupidă mi le transformă în bolovani
Care îmi umplu gura…
Le aud cum se rostogolesc,
Le simt ciocnindu-se într-o gură
Care nu îmi mai aparţine.
.
De ce scriem?
Poate pentru că, transformaţi în lebede,
Am amuţit ca şi ele.
.
Să-ţi cànt un càntec?
Buzele-mi sunt mute,
Iubi… !
Și « A » şi « Z », şi toate celelalte,
Au pierdut penele de gală
Și s-au prefăcut în litere…
…ai sa razi probabil de coincidenta , dar azi , am vazut pentru prims dsta ‘n viata mea ,un stol de porumbei cu pene colorate in violet-cardinal…
am incercat sa comunic cu ei si sa le propun sa sboarE spre A Z A , PENTRU A LICHIDA CONFLICTUL PE CALE PASNICA…doar sunt porumbei , nu ? SI INCA CU VESTMANT DE CARDINALI…