Nimeni nu-i însoţeşte pe cei ce vin
din deznădejde şi indiferenţă.
Ei se strecoară printre lucruri
ca fumul printre ulucile gardului,
soldaţi ai fricii,pedepsiţi în lipsă.
Un arici trece drumul, un şarpe se cuibăreşte
în sânul tău, Mijlocitoareo,
tu continui să mergi
şchiopătând, târându-ţi copita de lemn
înnoptând pe-apucate.
Şi mai vrei să rămâi tânără,
proaspătă pe vecie, Mijlocitoareo?
Uite ce repede creşte iarba şi
ce brazde taie coasa în mijlocul verii,
ce doliu inutil se aşază pe fracturile cărnii!
Linguşitoareo,s-ar putea să-mi pierd graiul,
să cad în mrejele blândeţii,
ori să laud visul ce
mă ţine treaz între parantezele nopţii!
Vino,
mărturiseşte-ţi complicitatea,
anunţă exodul şi cadenţele marşului!