Pe desaupr
a școlii a trecut un OZN.
Efectele nu au fost majore.
Doar acoperișul a tremurat puțin,
Și s-au tulbirat reactivii în Labortorul de Chimie.
Femeia de serviciu era gata să jure:
„Ce OZN dom’ le, ce OZN?
A fost fantoma fostei directoare.
I-am văzut oochii, domn profesor, erau ai ei;
Cu cearcănele violete, inconfundabile,
Încruntați, plini de reproșuri, răi.”
Parcă simțisem și eu în creier ceva;
Așa un impuls indescriptibil, o dorință, o chemare.
Să fi fost ea, să-mi fi transmis vre-un semnal subliminal?
Nu cred, ne cunoscuserăm abia de vre-o două săptămâni,
În vacanța de vară.
Nu pot afirma că se înfiripse între noi, ceva.
Era doar așa, o atracție de la distanță,
O simpatie reciproca, de colegi buni.
Azi noapte am primit un telefon.
Era cât pe-aci să scap celularul pe faianță.
„Bună, te sun din Spania.
Sunt în Sud la cules de căpșuni.
O să mă întorc la școală după vacanță.”