Privesc spre cer ca într-o oglindă.
Schimbători din minut în minut,
Norii îmi compun chipul;
Mai trist decât cel de anul trecut.
Când mă gândesc la tine mai dispare un rid,
Mai apare o strălucire în ochii deschiși.
Din când în când câte-un nor îndrăzneț șterge tabloul.
Sunt nevoit s-o iau de la-nceput.
Începutul este cel mai greu.
Chipul tău apare târziu,
Când reușesc să aranjez norii
În memoria anchilozată de câte-au trecut.
Scamator printre nori,
Vântul îți împletește părul în coadă.
Abia acum semeni cu fata aceea frumoasă
Cu obrazul din flori,
Căreia i-am oferit struguri proaspăt culeși, într-o seară,
În gara minusculă cât un cuib de cocori.
…”scamator PRINTRE NORI ,
vezi fata frumuosa cu obrazul din flori…”
misto oglinda fermecata ti-a esit ACUM , in toiul verii calduroase ,aproape in ajun de inceputul toamnei …
nu uita ca norii sunt capriciosi , la cea mai mica adiere de vant , totul se schimba…