În aer e vară; în inima mea e furtună.
Din arșița roșie inspir fulgi albi
Desprinși din flori de mătrăgună.
Buzele, nările, nu mai au aer; se sufocă, se-nchid.
Pe străzile inundate de praf plutește un abur sur.
De la râu am alergat cale lungă.
M-a certat Sabina, zâna mea bună.
Am privit-o vinovat.
Nu știam ce să-i spun, să mă scuz.
Am tăcut, am făcut stânga-mprejur.
În aer e vară; în inima mea e furtună.
