Sibiul aflat in plin suras estival devine cetatea culturii europene prin primeniri si prefaceri arhitecturale, administrative si economice. Am profitat de vizita mea la redactia revistei literare Euphorion incercand un dialog cu scriitorul, poetul si omul de cultura sibian Dumitru Chioaru, redactorul sef al revistei amintite. Candva am fost colegi de liceu in Sibiu. Ne despart aproape trei decenii de atunci. Dumitru Chioaru a terminat studiile universitare la Cluj, trecand prin scoala echinoxista ca apoi sa revina la Sibiu. Dumitru Chioaru este mentorul Cenaclului si al societatii literare Vladimir Munteanu si preda in cadrul Universitatii Lucian Blaga.
Poezia sa nu epateaza ca un joc livresc sau ca un experiment steril. Eul liric se circumscrie satului ardelenesc natal, privit nu in maniera idilico-desueta. Apare intr-o imagine de recompunere a lumii ancestrale, deosebindu-se de „marele oras” ca spatiu distructiv. Aici poezia sa se apropie de experienta expresionismului (Georg Trakl).
Florin Predescu: In afara continuităţii cu Cercul Literar, revista Euphorion îşi propune o simbioză cu Sibiul de azi?
Dumitru Chioaru: Aşa cum Revista Cercului Literar a făcut o simbioză culturală cu Sibiul anilor ’40 ai secolului XX, şi Euphorion-ul, visat o jumătate de veac de cerchişti, nu putea să se nască decît în Sibiu, în atmosfera postdecembristă în care oraşul s-a trezit la o nouă viaţă în libertate. Există o continuitate cu Cercul Literar reprezentată de colaborarea, permanentă sau sporadică, a cerchiştilor de marcă: Ion Negoiţescu, Ştefan Aug. Doinaş, primul director de onoare, urmat în această funcţie de Nicolae Balotă, Cornel Regman şi alţii, aflaţi încă în viaţă în ultimul deceniu al secolului trecut. La fel ca şi pentru cerchişti, euphorionismul înseamnă pentru noi promovarea esteticului, spirit critic, cosmopolitism şi sincronizare europeană, împotriva provincialismului (fie el şi sibian!) şi a balcanismului de tarabă. Continuitatea cu Cercul Literar nu înseamnă însă epigonism. Căci pentru noi euphorionismul este şi o ruptură marcată de despărţirea de (neo)modernismul cerchist şi orientarea spre orizonturile culturale ale postmodernismului.
F.P: Spre deosebire de alte reviste (şi nu puţine la număr), consideri că Euphorion este (ar părea) elitistă?
D.C: Euphorion nu este o revistă elitistă, ci de elită. Rolul elitei în societate, fie ea şi de consum, rămîne decisiv în producerea şi promovarea adevăratelor valori. Din păcate, revistele de elită n-au impact asupra maselor, al căror gust se îndreaptă spre reviste de scandal, de divertisment, dacă nu chiar pornografice. Elita a fost/ este întotdeauna o Cenuşăreasă. Ceea ce produce elita, nu are valoare doar azi ci mîine, de obicei, mîine. Ne mîngîie gîndul că există/ va exista şi un public de elită în măsură să recepteze şi mesajul acestor reviste. Dar pentru oamenii de elită care creează azi valori, existenţa acestor reviste este pe deplin justificată şi necesară.
F.P: Cum vezi viitorul poeziei şi ce crezi că ar salva-o sau cum ar supravieţui poezia?
D.C: Fiind o activitate gratuită, poezia trăieşte numai bazîndu-se pe sacrificiul poeţilor. Dar cîţi poeţi, care trebuie să-şi asigure şi ei material existenţa, ar putea să trăiască azi numai pentru a scrie poezie? Din cîte ştiu, nu există nici un scriitor român care să trăiască din scris. Chiar şi în ţările occidentale, scriitorii profesionişti trăiesc din burse de creaţie. În sărăcia şi corupţia de la noi, profesionalizarea scriitorului este o utopie. Scriitorii români îşi risipesc talentul şi timpul, practicînd alte profesii (ziaristică, învăţămînt etc.). Nu poţi să te gîndeşti la viitorul poeziei, cînd nu ştii ce va/vei fi mîine. Nu cred că lumea va salva poezia, ci că poezia va exista, pentru că rostul ei este, parafrazîndu-l pe Dostoievski., să salveze lumea.
F.P: Vă bucuraţi de sprijinul autorităţilor? Cum vă descurcaţi financiar?
D.C: Revistele culturale de la noi şi de aiurea nu se pot autofinanţa ca ziarele, pentru că tirajul şi veniturile lor sunt foarte reduse. Ca să existe, în România de azi ele trebuie să fie subvenţionate de la buget. Dar ca şi alte domenii de interes public “nerentabile economic”, cultura este şi ea cronic subfinanţată. Sumele alocate abia acoperă cheltuielile în continuă creştere. Criza culturii române postdecembriste este una financiar-administrativă. Dacă această criză nu va fi soluţionată, multe reviste de cultură vor înceta să apară. Pînă se vor perfecţiona mecanismele capitaliste de finanţare, cum ar fi sponsorizarea, care funcţionează numai în societăţile ajunse la bunăstare, contăm încă pe sprijinul autorităţilor locale şi centrale.
F.P: Se mai poate vorbi de un centralism cultural în contextul contemporan?
D.C: După Decembrie 1989, România a rămas în continuare o ţară foarte centralizată, în ciuda măsurilor legislative de descentralizare administrativă. Administraţia noastră nu se poate lesne debarasa de reflexe şi cutume centraliste. Şi totuşi, libertatea redobîndită şi anevoioasa descentralizare au dus la reînvierea unor centre tradiţionale (Cluj, Iaşi, Timişoara etc.), fără a se crea un climat de concurenţă reală în raport cu Bucureştiul. Există, mai degrabă, riscul unei provincializări care înseamnă închidere (suficienţă păguboasă) şi nu deschidere naţională/ internaţională. Numai o pluralitate de centre ar putea crea o dezvoltare dinamică a culturii române, emancipînd-o din provincialism şi sincronizînd-o cu mersul culturii universale.
F.P: Integrarea europeană va inaugura Sibiul în oraş capitală. Cum vezi integrarea revistei Euphorion în Europa?
D.C: Sibiul ca şi capitală culturală este un test al posibilităţilor româneşti de intergrare europeană. Să sperăm că-l vom trece cu bune rezultate. Din nefericire, nu a fost aprobat pentru finanţare nici un proiect literar. Sibiul are o tradiţie şi o actualitate literară care n-ar trebui să fie neglijate. Sibiul cultural nu înseamnă doar teatru, dansuri populare şi jocuri de artificii. Revista Euphorion se va înscrie totuşi, bazîndu-se pe alte surse de finanţare, în programul cultural al anului 2007 cu simpozionul “Actualitatea Cercului Literar de la Sibiu” şi colocviul “Zilele Poeziei Iustin Panţa”, care au devenit deja tradiţie, cu numerele tematice care vor oglindi viaţa literar-artistică a Sibiului, şi, nu în ultimul rînd, cu pagina/ paginile de opinii ale personalităţilor culturale sibiene despre proiecte şi realizări. Euphorion este un simbol european al poeziei şi sper ca, şi după integrarea României în Europa, să-l onorăm.