“Homosexualii ne vor sodomiza ţara, ne vor batjocori copiii, după adoptarea legii nediscriminarii homosexualii vor cere mai multe drepturi…” dacă nu erau atât de triste aceste afirmaţii puteau fi chiar amuzante, cel puțin pentru mine, o lesbiană care a crescut un copil.
Le auzim zilnic de la o mare parte a grupurilor religioase şi diferite grupări homofobe care s-au unit în preântâmpinarea coşmarului promis.
Legea pentru prevenirea şi combaterea discriminării este un subiect de discuţii aprinse deja de câţiva ani, având ca o stea în frunte sintagma „orientării sexuale”. Această lege o comentează toţi, şi cei care au abilităţi şi studii juridice, şi cei care habar nu au de felul în care funcţionează o lege; comentatul a devenit deja un fel de sport naţional. Şi fiecare încearcă să scoată cât mai multe dividende din acest sac cu un pisoi mic, care nu prezintă de fapt nici un pericol.
Câteodată mă simt implicată într-un spectacol cu zeci de acte, mici pauze şi o sumedenie de eroi şi anti-eroi de tot soiul. Eroii principali, evident, fiind trei eroi simbolici: homosexualii, biserica şi politicienii. Sigur avem şi o mulţime în scenă, divizată în două părţi, verzi (sau albaştri) şi negri (sau roşii), mă rog, nişte asociaţii de-ale mele. În continuare voi încerca să fac o mică caracterizare a eroilor noştri şi a mulţimii de mai multe culori, folosindu-mi propriile opinii şi percepţii:
Homosexualii: un grup de oameni, care după atâţia ani de umilire şi batjocură, au îndrăznit, în sfârşit, să ridice capul sus şi să spună că, de fapt, sunt egali în drepturi cu toţi ceilalţi cetăţeni. Încearcă să arunce de pe ei acea cuvertură de ruşine şi discomfort pentru ceea ce sunt, cuvertura pusă peste ei de către părinţii care, de fapt, au făcut-o din dragoste, cât de paradoxal ar părea, de către prieteni, colegi, de biserică şi de către mulţimea negru-roşie… Închipuiţi-vă, au avut îndrăzneala să declare că nu mai pot fi dicriminaţi şi violaţi, insultaţi şi scuipaţi la prima dorinţă a oricărui din mulţime!
Biserica: cei care cred că deţin adevărul absolut, cei care au puterea cea mai mare, slujitorii bisericii nu sunt oameni, nu… sunt mai mult decât oameni, sunt reprezentanţii lui Dumnezeu pe pământ şi au tot dreptul moral să păstreze aroganţa, indicând locul oricărui „nedorit” păcătos. De fapt, au un instrument atât de puternic, încât sunt de neânvins, a… nu… nu este Dumnezeu acest instrument, este FRICA, domnia sa frica de moarte, mai bine zis, frica de viaţa după moarte îi face paralizaţi pe cei din mulţimea negru-roşie, în același mod în care un iepure ar fi paralizat de frică în faţa unui şarpe boa.
Politicienii: Aceştia sunt ca iarba fără rădăcini, unde suflă vântul, încolo se duce. Vântul în acest sens fiind cei care au mai multe pârghii de presiune asupra mulţimii, indiferent de ce culoare este mulţimea. Mă rog, vântul îşi are şi el interesele sale, vântul „european” doreşte vecini care nu prezintă pericol pentru cetăţenii săi, care au aceleaşi valori, care nu-i vor inunda cu emigranţi refugiaţi a căror drepturi şi libertăţi nu se respectă acasă. Vântul „bisericesc”, are şi el interesele sale, să păstreze puterea şi autoritatea patriarhală, pentru că această putere, până la urmă aduce bani, iar slujitorii Domnului nu-şi pot permite case şi maşini ca ale oamenilor simpli, căci trebuie cumva să se evidenţieze.
Mulţimea verde (sau albastră): sunt acei care au valori liberale şi consideră că toţi oamenii sunt egali în drepturi, indiferent de varietatea lor.
Mulţimea neagră (sau roşie): sunt cei care nu îndrăznesc să iasă din cuvântul preotului, nu îndrăznesc să pună la îndoială ceea ce scrie în biblie, şi sunt plini de ură faţă de cei care sunt diferiţi în propriile viziuni.
A fost o abatere lirică, şi acum vreau să spun ceea ce simt. Nu pretind la statut de analist sau specialist în domeniu, voi reda doar propriile emoţii şi gânduri.
Sunt nedumerită de fapt, sunt o persoană adultă, cu capacitatea de a gândi, doresc şi pot să decid singură cum şi cu cine să petrec propria viaţă, pare a fi o dorinţă firească. Sunt lesbiană, mă aflu într-o relaţie, sunt fericită, şi sunt convinsă că relaţia mea nu este una ruşinoasă sau mai puţin normală decât orice altă relaţie unde este prezentă dragostea. Nu vreau să-mi controlez emoţiile şi să-mi ascund dragostea. Nu vreau să stau doar acasă, nu vreau să mă conformez inhibării şi frustrărilor unor oameni care îmi sunt străini. Însă, deseori întâlnesc persoane care consideră că ei sunt cei care îmi pot permite, sau nu, să-mi trăiesc viaţa aşa cum vreau. Consideră că din moment ce sunt homosexuală, trebuie să ma umilesc în faţa lor cerând permisiunea şi acceptarea lor, iar ei, posibil, vor fi atât de generoşi şi indulgenţi încât îmi vor permite să trăiesc, dar cu unele excepţii. Şi atunci, când le spun că opinia lor nu contează pentru mine, se mai şi supără! Mă consideră obraznică, arogantă şi fără modestie, pentru simplu fapt că mă respect.
Nu sunt creştină, nu sunt religioasă, sunt agnostică, presupun existenţa unei divinităţi, însă sunt total străină şi dezinteresată de orice fel de tradiţii religioase. Nici biblia nu este o carte sfântă şi importantă pentru mine. Moralitatea mea este ceea ce consider eu ca fiind moralitate, sunt nişte principii care le-am format pe parcursul vieţii mele. Pentru mine nu există noţiunea de păcat, există unele norme care le respect şi există spaţiul altei persoane care niciodată nu-l voi încălca. Biserica, nu o consider altceva decât un birou al unei afaceri profitabile, însă respect dreptul altor persoane de a fi religioşi şi respect dreptul preoţilor de a avea un business. Am şi o pretenție, nu vreau să-mi fie impuse valorile în care nu cred, nu vreau să fiu învinuită de păcatele pe care le desconsider. Dacă sunt homosexuali creştini care frecventează biserica, lor le poate dicta şi propăvădui preotul, pentru că intrând pe teritoriul lor, se subânţelege că le acceptă regulile, mie nu. Legile creştine sunt valabile doar pentru creştini, nu trebuie supuşi acestor legi cei care nu sunt de acord cu ele, din câte ştiu eu, aşa scrie şi în biblie. Mai sunt şi alte religii, unele din ele considerând că homosexualitatea este o normă.
Unele afirmaţii chiar mă lasă surprinsă, sunt atât de stupide încât nu pot să cred că sunt rostite de oameni maturi cu mintea limpede. Priviţi-le, răspunsurile mele sunt adresate anume celor care rostesc aceste cuvinte:
„Nu voi permite homosexuali în ţara mea”!!! Staţi puţin, este de fapt şi ţara mea, nu vă aparţine în exclusivitate. De ce vă permiteţi astfel de afirmaţii arogante de dictator? Sunt homosexuală în Moldova, sunt născută aici, cetăţean cu drepturi depline, plătesc impozite din suma totală a salariului, nu doar a unei mici părţi. Toată infrastructura lucrează inclusiv şi pe banii mei. Salariile angajaţilor bugetari sunt plătite inclusiv şi din banii mei, ce drept aveţi să nu-mi permiteţi mie să fiu în ţara mea? Cine vă credeţi, domnilor?
„Faceţi ce vreţi, dar nu vă expuneţi în public”!!! Ce înseamnă să nu ne expunem în public? Dacă întroducem această regulă, nu credeţi că toată lumea va sta doar în casă? Unora nu le plac homosexualii, altora nu le plac blondele, celorlalţi nu le plac musulmanii sau originarii din sate, şi dacă vom indica cine şi unde are dreptul să meargă, unde ajungem? Nu credeţi că ar fi mai simplu să ne întoarcem noi privirile de le ceea ce nu ne place şi să ne căutăm de treabă? Dorinţa fiecăruia din noi, este doar propria aspirație care nu este neapărat importantă pentru cei din jur, este una din regulile mele, moralitatea mea, dacă vreţi.
„Homosexualii cer drepturi suplimentare”!!! Care drepturi suplimentare, oameni buni? Puteţi să-mi numiţi cel puţin un drept care şi-l doresc homosexualii şi nu îl are majoritatea heterosexuală? Măcar un mic dreptuleţ din acesta? Imaginaţia mea nu-mi permite să-l identific.
Cetăţenii homofobi (eu nu le spun majoritate, pentru că sunt sigură că nu sunt atât de mulţi precum este vizibilitatea lor) nu fac altceva decât să îşi apere dreptul de a discrimina pe alţii, o absurditate totală. Ei se consideră majoritari şi cred că o majoritate poate dicta unei minorităţi. Păi noi am depăşit deja această formă de democraţie, astăzi o democraţie nu mai înseamnă dictatura majorităţii, în democraţia modernă drepturile şi libertăţile minorităţilor au o valoare enormă.
Până la urmă această luptă care o observăm astăzi este o luptă fără sens, este o luptă a trecutului istoric cu progresul, o luptă a urii cu dragostea, finalul este evident. Nu putem merge înapoi, oricât de mult am dori acest lucru, este o lege a naturii. În final învinge progresul şi dragostea. Nu credeţi? Aruncaţi o privire în trecut, spre inchiziţie, spre cruciade, spre fascism pentru a înţelege că am dreptate, pentru a înţelege că ura şi intoleranţa nu au viitor.
Dragă d-nă Angelica Bobescu
M-a impresionat mult articolul dv. Dar am totuși ceva de spus, ceva ce m-a făcut să ezit mult înainte de a scrie acest ecou.În special, a fost teama de a nu face vreo gafă și a nu vă răni, chiar fără urmă de intenție. Mă explic imediat. Bazându-mă pe ceea ce scrieți dv. privitor la pretenția „majorității” hetero, de a „nu vă expune în public”. S-ar putea ca aici, să nu fiu sigură pe o afirmație, iar dacă veți binevoi să-mi răspundeți, mă veți „scoate din îndoială”. Dar oricum, dacă scriu ceva ce nu trebuie, prefer să vă cer mii de scuze cu anticipație!
Ce nu sunt eu sigură: nu am ocazia, în această chestiune,să urmăresc presa scrisă ori electronică din Moldova, dat fiind că eu trăiesc în Israel, de aceea nu am de unde ști dacă și acolo se organizează demonstrații ale așa numitelor minorități sexuale, așa cum am văzut și aici, în Israel, dar și în România. Aici aș avea de făcut o mică remarcă: aceste demonstrații, în ambele locuri, au avut aspectul unor… procesiuni de carnaval, ceea ce, după părerea mea, nu a făcut decât să le saboteze însuși obiectivul, căci ce altceva a însemnat asta, decât a pune accentul pe „deosebire”, și nu pe „normă”, așa cum cred eu că ar trebui. Ceea ce nu înseamnă că nu aș înțelege această exagerare, dat fiind că aceste comunități prea au avut de suferit din cauza mentalității de secole, întreținută de instituțiile religioase (biserică, rabinat, etc.), dar nu numai! În general, cu promotorii dogmei religioase, indiferent că e creștină, iudaică, musulmană sau de orice gen, nu se poate aborda un dialog! Adică, în momentul în care o seamă de factori se întrec a deruta publicul „majoritar” sub aspectul sexualității (într-un comentariu la articolul d-lui Zavadovsky comentam pe larg această nepermisă suprapunere de domenii, cel al justiției și al sexualității, iar acum, regăsesc la dv. ideea că în fapt, cei care vă oprimă, se tem că le veți „sodomiza copiii” (cred că ar trebui spus „a corupe”), ignorând voit faptul că atâta vreme cât respectați legea, este o mare ipocrizie să vi se „pună în cârcă” astfel de intenții! Dar parcă asta este singura ipocrizie a societății în care trăim (aici cred că ne asemănăm), societate care, încercând să afișeze concepții liberale, tolerante, nu fac decât să le scoată din mânecă, după necesități, precum un scamator porumbeii, în realitate dovedind o mentalitate conservatoare până la primitivism! De aceea, ajung la mica remarcă de mai sus: poate că în acest fel, prin modul de a se manifesta, aceste comunități comit o mică eroare de… strategie, în demonstrațiile d-lor, cu puțin cam multă ostentație, repet, fie ea și explicabilă! Dacă acestea ar avea un caracter mai sobru, poate că altul ar fi și impactul asupra societății! Atunci, poate că asociația din România a acestor minorități ar trebui să se numească „Respect”, și nu „Accept”! De ce să fie acceptați? Au făcut vreun rău societății? Au încălcat vreo lege? Trăiesc cumva pe spinarea societății, fără a-și câștiga existența muncind cu onestitate? Vă rog frumos, luați aceasta ca pe o simplă remarcă, nu ca pe un reproș, ori ca pe un sfat care nu mi s-a cerut, vă spun cu toată sinceritatea, dacă și eu aș aparține comunității dv., pentru asta aș lupta! Mi-am permis această remarcă tocmai din solidaritatea pe care o simt pentru comunitatea dv. (știind eu bine „cu ce se mănâncă” discriminarea de orice fel, doar am am trăit peste jumătate din viața mea de până acum în România, la Iași)! Mi-am permis să scriu acest lucru, tocmai fiindcă argumentele cu care dv. sunteți „combătuți” sunt mai abile decât par, tocmai la acest „nu vă expuneți în public”, dând loc la multiple interpretări, de la demonstrațiile la care mă refeream, și până la eventuale efuziuni de tandrețe în public, acestea nemaifiind o chestiune de… orientare sexuală, ci realmente una de elementară decență, valabilă pentru ori ce gen de sexualitate!
De aceea, sper că m-ați înțeles și că acceptați sentimentele de profundă admirație și prietenie pe care vi le nutresc!
Doamnă Grindea, vă recomand să citiți acest articol, publicat de revista ACUM în urmă cu patru ani “Poponarilor!” – homosexual la Chişinău http://www.acum.tv/articol/7914/. Vă asigur că de atunci nimic nu s-a schimbat în Republica Pitecantropică Homofobă Moldovenească.
Dragă Rodica, mulțumesc pentru comentariu și pentru sentimentul de prietenie. Am și eu opiniile mele, care țin de paradele love despre care vorbești. Înțeleg că poți avea diferite sentimente față de sexualitate în genere și față de sexualitatea homosexuală în special. Sentimentele negative au fost cultivate în noi în formă de rușine și inhibare față de tot ce este numit sex. Știu și câte probleme și câte rame avem în cap din aceste motive și cât de mult încurcă unei relații cu adevărat deschisă. Știu, cât de multe cupluri au sfârșit relația din cauza atitudinilor diferite față de unele practici sexuale. Astfel a fost și cu părinții mei… Este un miracol, că fiind educată de mama mea nu am crescut și eu cu o sumedenie de tabu-uri legate de sex. Pe mine nu mă șochează nimic în aceste carnavaluri hetero sau homosexuale, deaceea nu pot simți același lucru, însă pot înțelege ce simt alții. Și totuși, indiferent de atitudinile mele, în Moldova o asemenea paradă este imposibilă, nu pentru că nu o dorește majoritatea, ci pentru că însăși homosexualii nu vor ieși. Pentru ei este o adevărată problemă să iasă la un simplu protest, ce să mai vorbim de love parade. Deci, aceste frici sunt nefondate și deșerte.Același lucru l-ași putea spune despre tendința de a nu te evidenția, sunt niște norme sovietice care stau prea adânc în noi. Eu nu văd nici o problemă în a fi diferit și în a-ți manifesta diferența, pentru că, pentru mine nu există noțiunea de normă.
Admir persoanele care provoacă și contestă ”normele societății”, sunt revoluționari și lărgesc orizontul din capurile oamenilor. A pune accentul pe deosebire, înseamnă a pune accent pe individualitate, cred că nu este nimic mai important în viață decât individualitatea omului.
Angelica dragă,
Răspunsul tău mi-a făcut multă plăcere. Mai ales că am găsit în cele ce scrii un oarecare „spirit de frondă” care, conform criteriilor mele de apreciere a unui om, este o admirabilă calitate, iar dacă alții îl consideră un „defect”, e problema lor, ce treabă am eu cu ei? Deduc că acest spirit de frondă se datorează atât „instinctului de apărare” față de societatea „pitecantropică” (mi-a plăcut teribil termenul, d-le Clej, nu mi-l „vindeți” și mie?), în care trăiești (parcă numai tu?), cât și faptul că te prezintă ca pe o persoană tânără (las’că mai cunosc eu una, cu același spirit de frondă, dar căreia totuși, la cei 66 de ani ai ei, i-a mai trecut, și care tocmai îți scrie)! Asta are o strânsă legătură cu acele tabuu-ri și sentimente negative care ne-au fost cultivate prin educație, căci de fapt, ar fi trebuit să scrii că „s-a încercat să ni se cultive”, dar cu firile noastre rebele, efectul pare a fi contrariu celui scontat!
Totuși, nu vrei să facem puțină ordine în acest „spirit de frondă” care-ți guvernează opiniile? Scrii că nu te șochează nimic din ceea ce numești „carnavalurile hetero- și homosexuale”. Nici pe mine!Și se pare că nici pe „spectatorii” care optează, în cele din urmă, pentru un spectacol interactiv, prin însuși faptul că încep prin a se distra și continuă prin a insulta și blama! Dar gândește-te, dacă luarea în derâdere de sine este în realitate o metodă recomandată de psihologi ca o bună „autoterapie”, crezi că cei care privesc înțeleg lucrurile în același mod? Cred că reacția lor este mai curând o pledoarie pentru… efectul contrar! Adică exact retragerii credibilității „protagoniștilor” acestor manifestări! Asta voiam să spun în remarca mea, dar probabil că nu m-am exprimat destul de clar.
Îmi scrii în continuare că nu vezi o problemă în a fi diferit și în a-ți manifesta diferența, căci pentru tine nu există noțiunea de normă! Aici, cred că faci o generalizare cam nepermisă a noțiunii de „normă”: în orice lexicon, la respectivul articol, vei găsi explicația: stare obișnuită, sau mijloc considerat cel mai adesea regulă; dacă la această explicație adaugi și determinarea de „regulă obligatorie, promulgată de autoritateta suverană, care ordonă, permite, interzice sau pedepsește”, atunci incluzi această formă particulară de „regulă” în noțiunea generală de… LEGE!
De acord, în fiecare societatate există legi și… legi! Adică, legi strict necesare pentru bunul mers al respectivei societăți, dar și legi oprimante, discriminatorii, la fel de… strict necesare unei societăți cu un regim totalitar, dictatorial, și pentru că noi ne-am trăit o „bună” (vorbă să fie!) parte din viață tocmai într-o societate de acest tip, în speță comunismul (exact „normele sovietice” din comentariul tău), le-am simțit din plin pe pielea noastră! Dacă vrei o lege discriminatorie din timpul dictaturii fasciste din România, ai legislația antievreiască; dacă vrei o lege discriminatorie-homofobă din timpul dictaturii comuniste, ai sancționarea prin lege a simplei practicări a relațiilor intime homosexuale din România și, din câte știu, și din „gloriosul stat sovietic”! Ei bine, după abrogarea acestor legi, ne confruntăm, cred, cu o altă accepție – eronată, sau poate exagerat extinsă de data aceasta, a noțiunii de normă, anume accepția de „convenție socială”, sau de lege ne(mai)scrisă a societății. De la această accepție și pînă la noțiunile de „mentalitate” și de „prejudecată” discriminatorii, cred că distanța se poate măsura în… milimetri! Astfel încât mi-aș permite să-ți sugerez mai multă prudență în a-ți defini, practic, nonconformismul, pe care îl consider de asemenea o mare calitate! Așadar, „a pune accentul pe deosebire (căci nonconformismul nu este una?), înseamnă a pune accent pe individualitate”, aici da, ai mare dreptate, dar mai rămâne un mic amănunt: să admită asta și „pitecantropii” d-lui Clej, având ca „instrumente” de înțelegere doar gândirea și educația lor rudimentare, îmbibate de prejudecățile inculcate încă din leagăn, și vei vedea cât sau ce are în comun individualitatea în accepția noastră și în a lor!
Ești o fată deșteaptă și de aceea, sunt aproape sigură că n-ai să te superi pe mine!
Stimata Doamna Grindea,
Eu, necunoscand-o personal pe Dna Angelica Bobescu nu imi voi permite sa ii recomand absolut nimic. Dar asta nu ma impiedica sa incerc (stiu, pare pentru unii complet lipsit de realism ceea ce scriu acum) sa ma pun in situatia sa. Daca doriti, un simplu exercitiu mental drept substitut al sfaturilor generos oferite. Deci, eu daca as fi in locul Domnei Bobescu, minoritar dar in egala masura platitor al acelorasi taxe, diferit dar … cu nimic inferior „normalilor” as gandi cam asa. Chiar daca „normalii” nu vor accepta astfel de reflectii niciodata. Daca as reusi sa intru in pielea autoarei, da, mi-as striga pasul in gura mare, mi-as cultiva spiritul de fronda facand din el o arma, as demonstra tuturor retardatilor (moral) din jurul meu ca imi merit locul in societatea care ma refuza pe fata dar… nu se sfiieste sa imi incaseze impozitele. M-as stradui fara nici un fel de „prudenta” sa imi aduc spiritul de fronda la limita, pana ma aude cineva, pana se va schimba ceva, sa le demonstrez ca nu sunt cu nimic mai prejos decat ei, din nici un punct de vedere. Adica, cum spuneam cu ceva timp in urma, as fi mai mult decat „arogant”. Cat timp? Pana cand lucrurile vor reveni la normalitate si persoane precum Nicusor Dan nu vor mai sustine in declaratii publice „de dragoste” ca „manifestarea publica a homosexualitatii” ii ultragiaza „identitatea colectiva”.
Deci, da, stimata Doamna Bobescu, eu nu as renunta nici la spiritul de fronda, nici la a-mi striga drepturile legitimate de impozitele pe care le platesc ca orice cetatean „normal” si nici … „modest” nu as fi: le-as spune pitecantropilor in fata ca sunt pitecantropi si timpul ce le ramane este numarat: TIC, TOC.
Asta nu ca mi-as permite sa sfatuiesc pe cineva ceva sau … sa il tutuiesc fara a-l cunoaste (clasicul „mai draga!”).
Al Dvs.,
Sincer,
Teodor Burghelea
Stimate d-le Burghelea
Cu bunul meu obicei de a mă întreba în primul rând „unde n-am făcut eu lucrurile cum trebuie”, presupun că „n-a fost cum trebuie” faptul că în comentariul meu… m-am cam lugit la vorbă și v-am pus la grea încercare răbdarea în a-l citi, poate chiar și pe-a altora. Fiindcă altfel, ați fi văzut că primul meu comentariu la articol începe cu „dragă doamnă”…, și numai după ce Angelica mi s-a adresat, în răspuns, cu „dragă Rodica” (fapt care mie mi-a făcut plăcere, mi-am spus că probabil o face fiindcă mă simte aproape, cu gândul și cu sufletul) mi-am permis să fac la fel. În al doilea rând, prudența pe care scriu că „îmi permit s-o sugerez” se referea strict la accepțiile noțiunii de „normă” la care oricum, trebuie respectată, mai ales în accepția de bază, ceea ce și cred că am încercat și am reușit să demonstrez, prudența referindu-se la o exprimare clară a noțiunii, căci numai de răuvoitori care nu așteaptă decât un infim prilej de-a despica firul în patru nu duce lipsă lumea în general, iar site-ul acesta, în special! Pare-mi-se că chiar dvs. ați remarcat acest lucru într-unul din comentariile dvs., dacă nu mă înșel! Am contestat eu că spiritul de frondă n-ar fi o armă eficientă, și aici credeți-mă, știu bine despre ce vorbesc? Numai că tocmai de aceea, recomandam un deosebit „savoir-faire” în folosirea acesteia. Dar, probabil că ceva nu-i în odine cu comenariul meu, dacă v-a suscitat un asemenea tip de reacție!
„În final învinge progresul şi dragostea. Nu credeţi ? Aruncaţi o privire în trecut, spre inchiziţie, spre cruciade, spre fascism pentru a înţelege că am dreptate”
Nu cred ca fascismul a fost un progres fata de inchizitie desi a avut loc 500 de ani mai tarziu. Nici civiliatia Europeana medievala nu a fost mai buna decat cea Greco-Romana care e precedat-o, dimpotriva a fost un regres iar sfarsitul Evului Mediu, Renastera, a fost (printre altele) caracterizata de redescoperirea valorilor perioadei antice.
Cruciadele a fost raspunsul militar al Crestinismul la Jihadul expansionist Islamic. A fost o in incercarea de a recuceri teritoriile pierdute de Crestinatate in Orientul apropiat in fata Islamului.
Iar in prezent vedem cum renaste ideologia Islamica a expansionismului religios -Jihad-ul, nu m-ar mira sa vad renascand si Crestinismul militant ca o ‘contr-reactie’.
Poate ca e istoria e „ciclica” si nu un progres constant. Poate ca e un sir de ridicari si prabusiri a civilizatiei.
Mi se pare sentimental-naiv (si utopic) sa afirmi ca istoria inseamna ca „invinge progresul si dragostea”
Ciudată logică) de ce crezi că am indicat fascizmul drept progres? Toate cele enumerate prin virgulă (pot iondica în același rând și robia, drepturile inegale pentru femei și bărbați, rasismul etc) sunt parte a trecutului la care nu ne vom iîtoarce niciodata, indiferent cât de naiv iți pare acest lucru. Evident că există încă grupări extremiste, dar nu le văd viitorul. Islamul, ca și toate religiile, oricum cândva va trece și el în istorie, pentru că sunt niște idei învechite și contrare progresului științific. Mai mult decât atât sunt sigură că și sistemul patriarhal va rămâne în trecut odată cu toate religiile existente. Subliniez, vorbesc despre religii și tradiții nu despre credință. Aceasta posibil se va păstra în alte forme, mai puțin agresive. Este ceea în ce cred și spre ce tind și pesimiștii (care se consideră realiști))))) nu mă pot convinge, nici nu merită să încerci, la fel cum nu încerc eu să te conving în ceea ce cred.
-Islamul, ca și toate religiile, oricum cândva va trece și el în istorie
Poate, dar deocamdata are 1400 de ani si nu pare senilizat ci militant.
Un alt exemplu e Iudaismul. A fost „secularizat” de catre Enlightenmentul european, credeai ca se renunta la „idei invechite” si se merge spre progres.
Dar acum renaste in forma traditionala „ultra-ortodoxa”,si odata cu el si sistemul patriarhal ce il implica.
In Israel unde deja sunt in numar tot mai mare si au devenit forta
politica (daca in 1990 doar 2.5% din ofiterii IDF erau ultra-ortodoxi in 2007 procentul a devenit 32%). Sunt deja conflicte acolo legate de statutul femeii.
La fel si in US sau UK. In Marea Britanie 75% din copiii evrei nascuti in 2007 erau din comunitatea Haredi, in curand vor forma majoritatea.
Adica ce ti-am sugerat, merge in „cicluri” nu liniar spre vre-o utopie.
Bine, deci ne-am expus opiniile care sunt diferite. Imi pare rău că nu vom putea afla care va fi totuși continuarea acestei povești, sper să am dreptate eu 🙂
D.-le Ion Ionescu, dezvoltarea societatii umane chiar daca are urcusuri si regrese nu inseamna ca tendinta nu este de urcare in general.Eu as face comparatie cu o curba a cresterii pretului petrolului,are periode de cresteri bruste,urmeaza ieftiniri, influentate amandoua tendinte de obicei de evenimente politice sau economice.In general insa creste, si o valoare minima in anumit punct(data) nu coboara la o valoare sa zicem cu 10 ani inainte.Tot asa si linia dezvoltarii civilizatiei nu coboara la nivelul la care a fost cu secole inainte, chiar daca se intoarce la unele valori din acea epoca.
Stiu ca nu este cea mai fericita comparatie, nimeni nu se bucura de scumpirea benzinei,ne-am bucura insa de urcarea calitatii gandirii umane.
Nici autoarea articolului nu s-a referit insa la etapele negre ale istoriei in sensul in care ati deviat dvs. tema. Si-a exprimat speranta ca asa cum am scapat de inchizitie, fascism (comunism as adauga eu) vom scapa si de mentalitatea „pitecantropica” a homofobiei.
Nu v-ati exprimat ce parere aveti in legatura cu tema principala a articolului.
@Kovacs-
Un stat normal are doar cetatenti de „categoria I-a”, cu exceptia infractorilor, criminalilor, care au statut separat in puscarie/pedepse, pentru o perioda.
Sunt si state, ca Israelul, care au legi separate si fac categorizari a cetatenilor pe clase cu valori umane si drepturi diferite (evrei/arabi/arabi-WestBank)dar e ceva mai neobisnuit.
Homosexualitatea nu e o infractiune, nu e o crima (cum nu e nici prostitutia, sau sa vinzi ceva al tau daca ai gasit cumparator, etc). Homosexualitatea poate fi vazuta cel mult ca un „viciu”(imoral), dar viciile nu sunt crime. Te priveste personal cum traiesti, nu poti fi pedepsit pentru asa ceva.
Dar nici trebuie sa te astepti, sau sa pretinzi, ca toata lumea sa te placa si sa te mai si laude.
Tot asa cum tu esti liber sa fi homosexual tot asa si altii sunt liberi sa nu le placa de tine, sa te evite, etc. tocmai din cauza ca esti homosexual si lor nu le plac homosexualii in jurul lor.
Problema cu legile astea ale ‘discriminarii’ e ca homosexualii intaleg libertatea si drepturile doar din punctul lor de vedere, pentru ei, si considera ca altii nu au dreptul sa ii evita si sa ii excluda din cauza nu le plac de homosexualii. Asa ca se ajunge la procese de ‘discriminare’ cand de fapt altii isi exercita dreptul lor de a alege de cine le place, si cine nu, cu cine vor sa aiba relatii si cu cine nu.
Poti sa umbli imbracat doar in rosu pe strada si cu o tichie tot rosie pe cap, dar nu te astepta, nu pretinde sa nu fi ‘discriminat’ la un intrviu de angare la o firma. Pur si simplu nu le plac bufonii si e dreptul lor sa nu le placa si sa nu te angajeze, sa te respinga din start.
Poti sa fi ce vrei, nu te baga nimeni la inchisoare (nu are dreptul nimeni sa te agreseze) daca umbli imbracat totul in rosu pe strada, dar atunci lasa-i si pe restul sa fie liberi sa evite sa aiba de a face cu tine daca nu le place de tine.
Partea asta „a doua” e ceva ce homosexualii de obicei refuza sa intaleaga.
@Ionescu
Multumesc de raspuns.E clar.Pt. dumneavoastra homosexualii sunt de vina ca se nasc asa cum sunt, felul lor de a simti este un „viciu”, spuneti.Cineva cu ani in urma mi-a spus la o discutie (conversatie la nivel de sofer – pe santier) franc…i-asi omori pe toti homosexualii. La intrebarea fireasca, de ce, bineinteles ca explica cu violarea copiilor si altele de acest gen, lucruri care facute de unu „normal” in mintea lui erau mult mai acceptabile.
Dvs.nu-i considerati infractori, dar pretindeti sa se ascunda, sa nu sa afiseze, ca va deranjeaza. Va considerati de categorie superioara.
Cu vreo 22 ani in urma am fost in delegatie la Bucuresti.La un moment dat intr-un autobuz cineva mai turmentat striga in gura mare, „i-as impusca pe toti ungurii”. Era cu ceva dupa rezolvarea „democratica” a problemelor din Tg.-Mures. M-a socat sa aud asaceva in Bucuresti, unde rar mai vezi cate un ungur. Bineinteles ca am tacut.Nu neaparat de frica, pe vremea aceea inca aveau putini arme, nu se scotea pistolul dupa fiecare replica de injuraturi intre soferi, si eram convins ca numai gura-i de el. Ce conversatie puteai avea cu unu beat si probabil nivel IQ aproape de zero. Dar eram convins ca si cei din jur sareau (cu gura) pe mine daca „ma afisam” cu faptul ca sunt ungur si-i explicam sa mai lase cu impuscatul mai moale.
Cam asaceva doriti de la homosexuali, „ciocul mic, si asa aveti marea vina ca sunteti altfel decat noi”.
„Poti sa umbli imbracat doar in rosu pe strada si cu o tichie tot rosie pe cap, dar nu te astepta, nu pretinde sa nu fi ‘discriminat’ la un intrviu de angare la o firma.”-spuneti.
Aici, chiar ca dati cu bata in balta. Un angajator cu interes pentru afacerea lui alege dupa un singur criteriu, ce gaseste sub tichia rosie.
Problema e la cei care gandesc in felul dvs., si faceti deosebire intre oamenii dintr-o minoritate si „cei multi”, pe un singur criteriu, „sunt altfel decat noi”.
Eu nu sunt homosexual,dar va asigur ca si eu refuz sa inteleg „Partea asta “a doua””,dar in general discriminarile.
Domnule Ionescu,
Relativ la partea a doua, cand scrieti „lasa-i si pe restul sa fie liberi sa evite sa aiba de a face cu tine daca nu le place de tine”, la ce va referiti mai exact? Stiti bine ca lista unor definitii clare si lipsite de echivoc lasa loc „aleatorului” si aleatorul nu duce la nimic bun.
De exemplu, daca a „avea de a face” cu homosexualii inseamna pentru Dvs. a-i invita la cina, nimeni nu va obliga sa o faceti. Cinati cu cine credeti ca este „demn” sa va treaga pragul. Dar daca sunteti functionar public, de exemplu, deci sunteti platit si din taxele celor ce nu va plac, atunci trebuie sa aveti de a face si cu astfel de oameni. Adica trebuie sa ii tratati in mod oficial cu aceeasi curtoazie, promptitudine si demnitate. Ce spuneti, puteti face acest efort?
@Kovacs–„E clar”
Nu mi se pare ca m-ati intales, va lansati in acuzatii si imi atribuiti tot felul de afirmatii pe care nu le-am scris.
Nu ma intereseaza „de ce” cineva e homosexual sau ungur. Poate s-a nascut asa sau poate (daca provine dintr-o familie mixta) poate a ales sa fie asa. Tot aia e. Nu are dreptul cineva sa te agreseze („impusca pe toti ungurii”) pentru ca esti ungur sau pentru ca esti crestin, evreu, homosexual, etc.Nu e un delict.
Dar tot asa trebuie si tu sa ii respecti (fara sa incepi sa tipi „discriminare !, politia !”) sa ii altuciva dreptul LUI nu ii placa de tine pentru ce esti.
Sa ii respecti dreptul lui sa isi traiasca viata in mod cat mai placut pentru el, adica fara sa aiba de-a face cu tine (sa te evite, sa te excluda, sa nu te angajeze pe banii lui, sa nu te voteze, etc) daca asa vrea.
Eu sunt pentru libertate, dar pentru toata lumea egal. Deci nu sunt pentru crearea de categorii cu drepturi „extra”, drepturi in plus fata de altii care nu sunt ca ei.
Culmea e ca de fapt eu sustin ne-discriminarea legala in timp ce dvs., si d-na Bobsescu, militeaza pentru pervertirea legii, pentru crearea categorii cu drepturi aditionale fata de restul care nu sunt ca ei, adica drepturi bazate pe orientare sexuala, etnie, etc.
Si as mai avea ceva de adaugat. Povestile cu parada homosexualilor, parada considerata drept o forma de afisare inadecvata (adica, dupa cum spunea Dl. Kovacs Jozsef, ei sa faca ciocu’ mic – deci sa nu se „manifeste”) este doar un pretext, o justificare puerila a unei situatii profund nedrepte. Esenta problemei este cu totul alta. Cu parada sau nu, ei nu sunt acceptati. Punct. Fiindca cineva, precum Dl Nicusor Dan (si din pacate dumnealui nu este deloc singurul, dumnealui reflecta o mentalitate quasi-generala), cititi articolul http://www.acum.tv/articol/50040/#comment-25578, a postulat ca afisarea homosexualitatii „ultragiază valorile tradiţionale si, astfel, identitatea mea colectivă, legitimă” . Deci, sa lasam parada gay deoparte fiindca ne departam de miezul problemei. Miezul problemei este altul, in opinia mea: intoleranta, discriminare, mentalitate fanariot-provinciala pe care le „explicam” in loc sa ni le asumam si sa le indreptam.
Gasesc orice altfel de „explicatii” de prisos.
Ion, nu pot să nu comentez cele spuse de tine, pentru că am obiceiul să nu tac atunci, când se pronunţă vorbe de ură, indierent în ce formă sunt pronunţate, chiar dacă sunt în formă de banc. Cetăţeni de categoria a II nu există, pentru că toţi sunt egali, adică sunt de o singură categorie, pentru simplu fapt că s-au născut oameni, o altă discuţie ar fi dacă sunt sau nu oamenii superiori animalelor, eu şi aici mă îndoiesc. Infractorii, criminalii şi alţii sunt şi ei cetăţeni egali, care au greşit, însă nu le poate nimeni pune pe o poziţie inferioară.
Cred că este o proiecţie a dumitale când spui că homosexualii aşteaptă să fie plăcuţi şi lăudaţi de toţi cei din jur. Mă doare în cot dacă le plac sau nu le plac celor care nu înseamnă pentru mine mai mult decât o fiinţă absolut străină, nici nu voi accepta o discuţie cu majoritatea din ei, pentru simplu fapt că prefer să-mi petrec timpul cu cei care-mi sunt interesanţi. Poziţia dumitale, de superior cu care oricine ar dori să se apropie este una greşită şi arogantă.
Te mai anunţ că nu prea te descurci la capitolul „legea nediscriminare”, şi nu prea înţelegi noţiunea de „discriminare”. Discriminare este atunci, când o persoană este lipsită de un drept pentru că aparţine unui grup. Deci pentru a avea o discriminare, trebuie să avem 3 caracteristici obligatorii: 1) Un drept încălcat, 2) o caracteristică, apartenenţa unui crup şi 3) comparativul, adică să comparăm care este situaţia cu acest drept a majorităţii. Deci ai trântit o prostie, pentru că nu poţi avea dreptul de a place cuiva, deci dacă nu-ţi plac homosexualii, nu înseamnă că îi discriminezi (sinceră să fiu, cred că homosexualii nici nu au nevoie de „placul” dumitale). Însă dacă persoana este lipsită de dreptul la muncă, dreptul la învăţătură, asistenţă medicală etc, pentru că este homosexuală, aici avem discriminare.
Burghela–Adica trebuie sa ii tratati in mod oficial cu aceeasi curtoazie, promptitudine si demnitate.
Evident. Legea functionarului public nu are mentionat in ea ceva care sa implice diferente de comportament fuctie de orientarea sexuale, religie, rasa etc. a cetateanului. Asta insemana ca discriminarile sunt intrezise implicit.
Tocmai asta e idea. Problemele incep sa apara cand legea insasi incepe sa introduca discriminari. Daca un functionar se comporta fata de un cetatean altfel decat cerut de lege, pe orice motiv, trebuie sanctionat. Judecatorii nu sunt interesati de ce motive ai avut tu sa incalci legea ci daca ai incalcat-o sau nu.
-Ce spuneti, puteti face acest efort?
Nu e nevoie sa fiti ironic sau insinuant, nu-mi pareti mai inteligent asa, ramaneti pe subiect altfel discutia degenereaza in ad-hominem
@Angelika „Însă dacă persoana este lipsită de dreptul la muncă, dreptul la învăţătură, asistenţă medicală etc, pentru că este homosexuală, aici avem discriminare.”
Daca o persoana e lipsita (i se incalca) un drept pe care il are ca cetatean al statului atunci se incalca legea. Nu conteaza pe ce motiv, de ce, e lipsita.
Exista „dreptul la libertate”, a priva pe cineva de libertare ( a sechestra) e infractiune orice ar fi acea persona, homosexual sau nu. Nu conteaza.
Un stat nu face legi prin care priveaza unele categorii de drepturi (cu unele excepti, unele state, dar nu e cazul aici). Nici o categorie (rasa, religie, sex, culoarea parului) nu poate fi privata de drepturi- toate au aceleasi drepturi–sio nici nu poate cere privilegii legale suplimentare doar pentru ca ea apartine unei anume categorii (homosexual sau altceva).
Intr-un stat de drept, prin apartenenta la un grup individul nu pierde si nu castiga nici un drept.
Domnule Ionescu,
Acceptand in mod implicit ca … sunt de moda veche, nu voi renunta la banalul „Del” asa cum o faceti Dvs. Sper din toata inima ca aceasta remarca este lipsita de orice continut ironic ce v-ar putea deranja.
Relativ la discriminare, exista intr-adevar o legislatie si in Romania. Pe hartie, din cate stiu(va rog sa ma corectati punctual, cu exemple concrete, in cazul in care ma insel!). Dar, ca si legea impotriva negarii Holocaustului, nu se aplica. In sensul ca nu am auzit de cazuri concrete cand o atitudine/reactie homofoba (Maestrul cioban Jiji a facut in repetate randuri afirmatii homofobe, chiar in fata presei – e bine mersi!) a fost pedepsita de lege. Dumneavoastra aveti vreun exemplu concret care sa ma contrazica? Deci, or fi existand legi, dar mentalitatea este asa cum …. o stim. Si, cu permisiunea Dvs. gentila, voi indazni sa afirm ca reprezentati perfect aceasta mentalitate. Va rog, nu va simtiti deranjat nici de aceasta afirmatie, contraziceti-ma doar in mod argumentat.
Si reveninnd la intrebarea mea initiala, ramasa fara un raspuns in ecoul Dvs. (va rog politicos Dle Ionescu, ridicati-va deasupra propriei iritari – chestionez doar o afirmatie, nu imi permit sa „deranjez” o persoana….) imi puteti totusi raspunde?
Pentru a va ajuta, in spiritul unei conversatii politicoase si amiabile, in care nu este vorba de nici un ad-hominem, o redau mai jos:
„Relativ la partea a doua, cand scrieti “lasa-i si pe restul sa fie liberi sa evite sa aiba de a face cu tine daca nu le place de tine”, la ce va referiti mai exact?”
Astep politicos si bine intentionat raspunsul Dvs. riguros, curtenitor si la obiect.
PS: Va rog, tot politicos, nu va faceti griji relativ la intelingenta mea. Imi fac eu suficiente griji, Domnia Voastra trebuie sa aveti griji ceva mai personale decat acesta….
Al Dvs. politicos si … in asteptare,
T. Burghelea
Ion, nu am înţeles cam nimic din ceea ce ai scris mai sus, în afară de prima frază. Nu ştiu ce studii şi ce abilităţi ai, însă ţi-o spun cu toată practica personală, la moment persoanele LGBT nu sunt protejate de discrimnare, până acum nu am reuşit să avem nici o decizie judecătorească în care să fie indicat că a avut loc un caz de discriminare pe motiv de orientare sexuală, şi nu pentru că asemenea cazuri nu ajung în instanţă, ci pentru că nu este lege care defineşte clar ce este discriminarea şi cum poate fi pedepsit cel care a discriminat. Judecătorul nu are instrumentul cu care de obicei lucrează, să fie mai clar. Este ceea ce spuneam şi în articol, persoanele care habar nu au de jurisprudenţă, se bagă cu comentariile lor irelevante şi, adesea, stupide despre necesitatea acestei legi.
@T.Burghelea
„intrebarea mea initiala, ramasa fara un raspuns..“Relativ la partea a doua, cand scrieti “lasa-i si pe restul sa fie liberi sa evite sa aiba de a face cu tine daca nu le place de tine”, la ce va referiti mai exact?”
O sa va raspund, prin cateva exemple si apoi dvs. veti generaliza usor conceptul.
Vreau sa fie clar, eu nu am indoieli in privinta inteligentei dvs. dar am impresia ca dvs. aveti si de aici tendinta dvs. de fi cand foarte ironic („put down”) cand excesiv (tot in scop ironic) de politicos, ca in ultimul raspuns.
E ceea ce Aristotel numea „hubris” si contrasta cu ce el definea ca „mandrie”. Renuntati la amandoua, nu e cazul.
—
Subiectul acesta cu „discriminare” e pan-european. O adevarata cultura politica ce tinde sa devina o politie politica ca pe vremea comunismului (e si numita de unii „marxism cultural”).
Ni se cere (prin lege) sa dovedim „toleranta” si „sensibilitate” si putem fi acuzati sa „incitam la ura” daca ne exprimam opiniile.
Un exemplu ar fi subiectul Islamul. Eu cred ca e o doctrina etica (si politica) aberanta si doresc sa fiu liber sa o condam (verbal), sa o critic si sa-mi exprim opinia (dispretuitoare) fata de acesta religie fara sa fiu acuzat, cenzurat (si amendat, ca Becali recent de CNCD, dar in alt subiect) ca „incit la ura” impotriva piosilor credinciosi musulmani.
Alt exemplu recent, dar incheiat cu bine din fericire prin decizia Curtii Constitutionale a Frantei, e genocidul Armenilor din timpul WW1.
Se dorea o lege ce cerea pedepsirea/amendarea celor care nu cred ca fost genocid.
Mie se pare aberanta intiativa legislativa. Esti liber sa crezi ce vrei si nu poti fi pedepsit pentru ce crezi. Poti sa crezi ca Americanii nu au fost de fapt pe Luna ci totul a fost regizat la Hollywood. Poti sa crezi ca exista un D-zeu in cer si sa faci conversatie (sa te rogi) cu el (eu cred ca halucinezi ca schizofrenicii dar e dreptul tau sa crezi ce vrei). Si la fel despre holocaustul Evreilor : te priveste, citeste, documenteaza-te pro si contra si formeaza-ti opinie, si esti liber sa ti-o exprimi oricare ar fi ea.
S-a terminat cu bine in Franta dar putin a lipsit ca Franta sa ajunga o tara ca si Turcia (acolo e esti condamnat/amendat daca nu crezi, daca pui la indoiala, teoria ca nu a fost genocid). Franta nu e Turcia, Constitutia garanteaza libertatea de constiinta. Macar in cazul asta a avut grija Curtea Constitutionala ca legea propusa sa fie respinsa si asta chiar daca cei care nu cred ca a fost genocid (ca Bernard Lewis, specialist in istoria Orientuli Mijlociu, si profesor la Princeton) „jignesc” sentimentele Armenilor („memoria victimelor”) prin ceea ce sustin.
Dar inasi faptul ca asa ceva, o asemenea lege, a putut fi luata luata in considerare de Parlamentul Frantei pe mine ma ingrijoreaza.
Vedeti dvs., eu doresc sa fiu liber sa jignesc ‘sensibilitatile’ altora si nu ma ofensez, nu intru in colaps mental, si nu doresc sa fie interzis sa fiu jignit. Personal cred ca fost genocid, am investit timp sa studiez subiectul, dar NU asta e idea (oricum Lewis nu ar fi de acord) ci libertatea de opinie.
Mai aproape de casa si de homosexuali, alta categorie de persoane foarte „sensibile” si care vor acum legi care sa ii cenzureze, sa ii sufoce, pe altii cu sensibilitatile lor.
Recent (feb. 2012) a avut loc in Bucuresti o „initiativa” a organizatiei homosexualilor. Au mers in scoli sa ii „educe” pe elevi in privinta homosexualitatii.
Poate dvs. o vedeti ca „educatie sexuala”, eu o vad ca un abuz moral. Nu trebuie nimeni „educat” sa ii „accepte” pe homosexuali. Nu are ce cauta asa ceva in scoli, la fel si propaganda religioasa.
Cei care considera homosexualitatea ca fiind ceva abject, nefiresc si respingator sunt liberi, au dreptul la atitudinea si sentimentele lor, tot la fel de mult ca cei care iubesc homosexualitatea si o practica.
Trebuie sa recunosc ca de multe ori ma uimeste stupiditeatea unor afirmatii facute de unii asa-zisi intelectuali romani. In acest caz pot spune ca nu ma sfiesc sa folosesc aceasta sintagma, intrucat consider insultatoare eticheta pe care mi-o pune dl Ionescu si cred ca faptul ca dansul utilizeaza acest limbaj se datoreste numai necunoasterii de catre dansul si multi alti romani a teoriilor moderne despre orientarea sexuala.
As vrea sa amintesc si faptul ca in general in stiinte (cu precadere ce-i drept in stiintele exacte) se foloseste termenul de „teorie” numai pentru situatiile cand o ipoteza stiintifica a fost confirmata de datele experimentale (de exemplu teoria gravitatiei universale, teoria evolutiei, etc).
Aici nu discut despre ipoteze neconfirmate experimental.
„Homosexualitatea poate fi vazuta cel mult ca un “viciu”(imoral), dar viciile nu sunt crime”
La fel ca heterosexualitatea, domnule Ion Ionescu. La fel de „viciu”.
Ma surprinde foarte mult faptul in Romania oamenii nu s-au obisnuit inca sa caute sursele stiintifice atunci cand vorbesc de ceva despre care nu stiu nimic. A repeta papagaliceste ceea ce credeau generatiile trecute nu este deloc onorant in acest secol.
Va sta la indemana, domnule Ionescu, atat materialul informativ facut public de DSM-IV, cat si site-urile Asociatiei Psihologilor Americani, Francezi, Germani etc, in caz ca aveti acces la limbi de circulatie internationala.
Va stau la indemana pe internet si siturile Asociatiei Psihiatrilor Americani, Francezi, Englezi, Germani, etc.
Va stau la indemana si siturile Asociatiilor pedagogilor Americani etc etc.
Inca din anul 1973 Asociatia Psihologilor Americani au publicat studii convingatoare despre acest subiect. Desigur ca inca nu ati auzit de asta.
Ceea ce vreau sa va spun , foarte clar, este ca in SUA, daca repetati cele scrise de dvs aici, veti fi considerat incult si jignitor. Dar puteti sa credeti ce vreti.
Totusi va sigur ca ma simt personal jignit de afirmatia dvs cu viciul. care de mai bine de o jumatate de secol nu mai e considerata decat o jignirte inutila.
Exista lucrari stiintifice cu privire la cauzele orientarii sexuale. Nu ati citit nimic din ele, cum vad.
Pentru cazul cand nu cunosteti nici evolutiile politice curente din SUA, va aduc la cunostinta faptul ca in campania electorala din acest an, candidata Michellle Bachman a fost pur si simplu umilita pentru faptul ca sotul ei detine o clinica de „schimbare ” a homosexualilor. Asta suna ca si cand ati spune „o clinica de schimbare a culorii pielii africanilor”.
Candidatul republican la presedentie Rick Santorum a fost si el umilit pentru declaratii cu mult mai decente decat caracterizarile dvs. Dar el a facut in trecut asemenea declaratii homofobe! Si aici nu e vorba de democrati versus republicani. Toti au fost pe aceeasi pagina! E vorba de oameni culti versus oameni inculti!
Va rog sa verificati!
A spune ca a fi homosexual este un viciu este la fel cu a spune ca orientarea dvs sexuala este vicioasa. Indiferent ca va plac blondele sau brunetele. Si este la fel de insultator.
Domnule Ionescu,
Spuneati parca tot astazi ca trebuie sa evitam ca discutia sa degenereze in … „ad hominem”. Si totusi, tocmai imi scrieti in ultimul ecou:
„Vreau sa fie clar, eu nu am indoieli in privinta inteligentei dvs. dar am impresia ca dvs. aveti si de aici tendinta dvs. de fi cand foarte ironic (“put down”) cand excesiv (tot in scop ironic) de politicos, ca in ultimul raspuns.”
Hmm… iar va intreb si tot politicos….Sunteti consecvent?
Nu voi comenta in intregime ultimul Dvs. ecou, fiindca, dupa cum spunea Dl Anton mai sus, probabil ca totul se reduce la ” E vorba de oameni culti versus oameni inculti!”. Si, desigur, neavand absolut nici o intentie de a renunta la politetea pe care Dvs. o gasiti excesiva, va invit pe Dvs. sa decideti cine de ce parte a baricadei se gaseste.
Voi comenta doar ultimul Dvs. paragraf. Tot excesiv:
„Recent (feb. 2012) a avut loc in Bucuresti o “initiativa” a organizatiei homosexualilor. Au mers in scoli sa ii “educe” pe elevi in privinta homosexualitatii.
Poate dvs. o vedeti ca “educatie sexuala”, eu o vad ca un abuz moral. Nu trebuie nimeni “educat” sa ii “accepte” pe homosexuali. Nu are ce cauta asa ceva in scoli, la fel si propaganda religioasa.”
Ba, da, toti oamenii trebuiesc educati sa ii accepte pe ceilalti, sa le accepte diversitatea. Si, da, incepand chiar de la o varsta frageda, din scoala. De ce, simplu. In acea scoala, ar putea invata fiul Dvs. Si, intr-un mod cu totul accidental si independent atat de vointa sa cat si a Dvs. s-ar putea….sa fie … homosexual (cu permisiunea Dvs., incerc sa sugerez ca viata e o loterie, nimeni nu poate sti ce il asteapta). In cazul in care toleranta ar fi predata in scoli, fiul Dvs. homosexual ar avea sansa unei vieti absolut normale – nimeni nu ar fi deranjat de prezenta sa iar el probabil ca nu ar deranja pe nimeni. In cazul in care dvs. si cei ca Dvs. veti castiga batalia impotriva civilizatiei, tolerantei si decentei umane, fiul Dvs. homosexual va fi una dintre victime. Probabil nici atunci nu veti intelege cum stau lucrurile, dar, in fine. Cam atat. Cred ca deja nu mai am absolut nimic de adaugat.
Cu aceeasi politete excesiva,
Teodor Burghelea – „posesor” mandru si fericit de prieteni dragi si homosexuali pe care nu ii pot diferentia nicicum si prin nimic de alti prieteni la fel de dragi si heterosexuali…
@Anton
„ma uimeste stupiditeatea unor afirmatii facute de unii asa-zisi intelectuali romani. In acest caz pot spune ca nu ma sfiesc sa folosesc aceasta sintagma, intrucat consider insultatoare eticheta pe care mi-o pune dl Ionescu”
Considerati-va liber sa folositi sintagma, domnule Anton. Nu sunt de acord cu opinia dvs. dar, vorba lui Churchill, sunt gata sa mor pentru ca dvs. ca sa puteti sa continuati spune ce ganditi, despre subiect si despre mine.
Dar, insa, nu incercati sa promovati legi care (in numele „nediscriminarii”) sa-mi interzica mie sa exprim deschis ce cred despre subiect, m-ar supara la fel de tare.
–in SUA, daca repetati cele scrise de dvs aici, veti fi considerat incult si jignitor.
Asta nu ma deranjeaza, atat timp nu sunt si arestat, ca pe vremea comunismului daca aveai dubii despre „adevarurile” economice ale marxismului, sau maretia conducatorului.
„Michellle Bachman a fost pur si simplu umilita pentru faptul ca sotul ei detine o clinica de “schimbare ” a homosexualilor.
Nu vad de ce s-ar simti umilita. Banuiesc ca sotul ei nu rapea oamenii de pe strada, ii aducea legati in clinica, si apoi ii „schimba” cu forta (si ii mai si jefuia, le lua banii din buzunar si zicea ca e ‘plata’).
Poate e vorba de o clinica de psihoterapie la care clientii/pacientii se prezinta voluntar, din interes propriu, si platesc pentru serviciile oferite de clinica. Nu ?
Daca da, mi se pare o afacere ca oricare alta.
–Totusi va sigur ca ma simt personal jignit de afirmatia dvs cu viciul.
Asta e, d-le Anton. Nu-mi scimba cu nimic opinia.
Sa vedem partea buna a lucrurilor : bine ca dvs. nu sunteti musulman si eu nu am zis ceva despre Islam, ca trebuia sa ma gandesc unde am pus pasaportul.
„Asta e, d-le Anton. Nu-mi scimba cu nimic opinia.”
Asta e problema, dle Ionescu. faptul ca punctul de vedere stiintific nu va „scimba” cu nimic pe dvs.
Vor veni totusi vremuri cand unii ca dvs vor fi totsusi confruntati cu realitatea.
Dl. Ion Ionescu, Acum toti stim cum ginditi dv si nu mai avem nevoie de alte detalii.
Stiti cum se spune in engleza…ENOUGH IS ENOUGH!
Hai sa inchidem acest dialog si daca aveti ceva de comentat la alte articole, va incurajez s-o faceti.
With respect to you but not for your believes,
Wanda Lucaciu
Ma simt totusi dator sa lamuresc o problema ridicata de dl Ionescu. El incepe cu un citat din comentariul meu. Il citez:
„Michellle Bachman a fost pur si simplu umilita pentru faptul ca sotul ei detine o clinica de “schimbare ” a homosexualilor.
Nu vad de ce s-ar simti umilita. Banuiesc ca sotul ei nu rapea oamenii de pe strada, ii aducea legati in clinica, si apoi ii “schimba” cu forta (si ii mai si jefuia, le lua banii din buzunar si zicea ca e ‘plata’).
Nu ati inteles. Ea era candidata la presedentie si credea ca va fi aleasa de republicani. Faptul ca a iesit la iveala nivelul ei de educatie a dus la respingerea totala a candidaturii ei chiar de catre dreapta politica americana, care cu 10 ani in urma ar fi aprobat-o. Nu e vorba de jefuit si alte prostii. E vorba de faptul ca oamenii cu asemenea mentalitati sunt considerati la fel de inapoiati si periculosi ca si cei care cred in vrajitoare sau in magia neagra. Adica sunt in afara de „MAINSTREAM”. In afara cu mult de ceea ce stie pana si omul mediu in SUA si sunt in mod automat exclusi din procesul politic.
Acum in sfarsit marea majoritate a americanilor stiu ca „transformarile” orientarii sexuale sunt iluzorii si sunt chiar interzise de Asociatia Psihiatrilor Americani, datorita faptului ca inrautatesc situatia sanatatii mintale a celor care cred in ele. In plus ele duc in mod direct la cresterea numarului de sinucideri, mai ales la tineri.
Adica aceasta persona s-a autoexclus din politica. La fel ca Santorum. Cine crede in exorcisme in ziua de azi nu este considerat un conducator de incredere de nimeni (si asta facea sotul ei) Pe bani! Nu e vorba de jaf, cum paretri sa credeti.
E vorba de ceva mult mai rau!