Vreau să zbor dincolo de orizont.
O să iau şi fetele cu mine;
Să le dau de 
mâncare, să le dau jucării.
Cândva o să le povestesc despre tine;
Când nu vor mai fi copii.
Te vor fi uitat atunci; dar nu mai contează.
Undeva, semnele tale vor supravieţui;
În zâmbetul lor, în ochii lor verzi,
În subsuorile gingaşe, în pletele din aramă.
Le privesc trist cum dorm.
Se dezvelesc noaptea, se ţin de mână, scrâşnesc.
Mezina deschide ochii şi strigă „mamă!”
Linia orizontului a devenit o linie frântă,
De care mi-e teamă.