Mi-ai oferit paharul de pasiune,
L-am încălzit cu amprenta mea,
Apoi am fărâmițat un cub de gheață în timide cristale asimetrice;
Ovale picături buimăcite, șovăielnice,
Își întind nerăbdătoare codul genetic.
Din privirea ta palidă scapără ritmul argentinean,
Scânteie, punct, păcatul Evei,
Ispititor fulger, scurt circuit și bezna căutării.
Doar șoldul mângâiat, freamăt al dorinței neîmpărtășite,
Se dezlănțuie în sunete roșii, zvâcnind sacadat,
Tango – șarpe înșelător, imagini – haos obsedant.
Briza-andante, crescendo, allegro, presto, ma non troppo…
Albastru contrapunct.
Dincolo de orizont, cioburi de gânduri, sincopa cuvintelor,
Diluate în déjà vu, șampanie de culori dulci-amăruie,
Nostalgii și ezitări.
Tresari, clapa de pian, registru sinuos, asurzitor metronom,
Foc, fum, aburi de noi, evaporate siluete.
Ce adunatura de cuvinte fara legatura si fara nicio stare poetica, dezagregarea poemului e clara ca buna-ziua!
gaby
Observatia de mai sus nu face decat sa discrediteze autorul ecoului, pentru ca poezia e intangibila prin subtila si desavarsita agregare a cuvintelor ei.
Poezia lui Vlad Solomon este de un erotism sublimat cu artă, într-o măiastră… agregare a imagisticii, menținînd cititorul la o incandescență emoțională minunat realizată. Dar, d-le Gaby m (ori d-nă?), și pentru a fi un simplu „consumator” de poezie, cred că ai nevoie de o anumită stare poetică cu care te naști, sau nu! În ceea ce vă privește, am senzația că… nu!
@Rodica Grindea: … [pentru a înţelege] ai nevoie de o anumită stare poetică cu care te naşti, sau nu
Da, poate că este nevoie de un anumit efort pentru a gusta poezia asta, efort pe care eu, recunosc, nu l-am făcut, în schimb am apreciat 😉 argumentul-buzdugan după tiparul „To those who understand, no explanation is necessary; to those who don’t, none is possible”. Se numeşte „argument prin intimidare”.
Ce este poezia? Este ceva indefinint, deşi, după cunoştinţa mea, are câteva mii de definiţii. Faptul că materialul poetic, cuvintele, metaforele etc., folosit de poeţi, de Vlad Solomon, în cazul acesta particular, le creează unora sentimentul că se află în faţa unei dezagregări (vezi ecoul lui gaby) înseamnă, printre altele, că ne aflăm în faţa unei poezii. Poezia trebuie să ne dea sentimentul că este necuprinsă, altfel nu este poezie. Cum putem să nu ne bucurăm de metafora: „Scânteie, punct, păcatul Evei / scurt circuit şi bezna căutării”, care ne duce din lumea mistică a începutului de lume, în laboratoarele de cercetare ştiinţifică şi în inexplicabilul univers al iubirii, ce se manifestă ca o lumină fulgurantă în bezna căutării. Nu este poet acela care nu se contaminează de farmecul discret al ereziei!
Frumos!
Imagini sonore, fragmente colorate ce recompun din amintiri senzoriale scene trecute, vagi, pierdute…