Din nou mă încolţeşte, aruncă mreje transparente,
mă pregăteşte pentru încarcerare şi-mi pune coarne
Împieliţatul, Racul Negru,
ce trece Râul de-a-ndoaselea.
E ca într-un film.
Iar eu accept iluzia şi-i ascult vocea mică şoptindu-mi
„Maiestate, viaţa e un foc de paie pe care-l stinge
roua, pe care-l tulbură răsuflarea licuricilor.
Eu sunt Mijlocitoarea, eu deschid cale bălăriilor să
înainteze spre capătul drumului, eu îţi adulmec
zilele şi pun gaz pe foc. E un truc milenar acesta, furişat în cutele timpului,
ca acrobatul în chingile fricii”.
Am crezut că vorbesc ambiţia şi ignoranţa, cele
două alfabete obraznice,
reverenţe făcute Regulei.
Acum, sunt doar mirat că totul confirmă
spusele ei: iubirea e ademenitoare şi senzuală,
fericirea e epuizantă, un experiment ratat.
Şi-n timp ce mă apropii de închiderea uşii,
calculez golul din urmă
şi constat că am obosit să pun întrebări.
Port în braţe un nor din care plouă
cu vise, madone şi mărăcini.
Cele mai recente contributii la rubrica Poeme, Eseuri, Proza
Din nou
de vasile igna (15-4-2012)1 ecou
…e un truc milenar acesta care poate fi deslusit de vointa si stinta cititorului , in masura in care e dispus sa cada in mreajele unei lecturi sugestive ,care-l invita sa gaseasca soluti creative de-ale lui ,fara nici o obligatie de-a scormonii si a ajunge la presupurile intentii ale autorului . „e un truc milenar acesta „…