O femeie trebuie dusă de mînă,
nu lăsată să se uite singură după indicatoare. Viaţa
e un insectar cu femei speriate. Dar ele sînt speriate
în atîtea mii de feluri încît unele au feţe fericite. Spaimă
nu se vede în ochii nimănui. Un maldăr
de căpăţîni fardate pe masa din faţa ferestrei privesc spre viitor
cu speranţă şi-şi povestesc petrecerile de nuntă. Cine priveşte
spre viitor mă vede în mansarda aia mică
de sub acoperişul raiului.
Mă văd ajuns în mansarda aia mică
de sub acoperişul raiului unde aduc parfumuri aspre de la ţară
şi-atît de multe camioane de conştiinţă curată încît nimeni
nu va putea, vreodată, să angajeze destui hamali să le descarce.
O psiholoagă cu halat scurt şi genunchi superbi mă va întinde
pe o canapea confortabilă şi mă va pune să mă gîndesc la valuri
şi la chestii faine şi îmi va propune
premiul pentru cel mai bun personaj.
Pentru fericirea mea de atunci, nu fi penibilă:
Te rog să plîngi în prosop, să nu te vadă careva!
…E INTERESANT , HAZLIU , DESCHIS SI IMEDIAT INCHIS ,APROAPE IN ACELAS TIMP . IN ORICE CAZ , MERITA SA FIE CITITA ,CEL PUTIN DE 2 ORI…