Nu toată lumea s-a bucurat de deschiderea Patiseriei Române în nordul Londrei“Am primit o cărămidă de bun-venit prin geam în prima săptămână”.
E greu de crezut dar fraza de mai sus e rostită în nordul Londrei, nu la Bagdad sau Kabul.
“În fine, am adoptat politica lui Hristos – el a dat, eu am zâmbit – să fii sănătos, ce mai faci, în fiecare zi și văd că m-am integrat cât de cât în comunitate,” spune Ovidiu Șarpe, patronul Patiseriei Române, deschisă recent pe strada principală din Burnt Oak, un cartier multietnic din nordul Londrei.
Domnul Șarpe este o personalitate extrem de cunoscută în comunitatea românească din Londra, furnizor nelipsit la recepțiile organizate de ambasadele României și Republicii Moldova.
Trăitor de peste 30 de ani în Marea Britanie, el era co-proprietarul unui restaurant românesc din centrul Londrei, dar a renunțat la el și a preferat să vină aici, în suburbiile de nord, unde, după estimările sale, în cartierele Edgware, Burnt Oak, Colindale, Kingsbury și Queensbury trăiesc 20000 de români.
Nu pare o exagerare dacă raportăm la o estimare recentă a ambasadorului României la Londra, Ion Jinga, care afirma că în Marea Britanie ar fi la ora actuală 50000 de români.
De altfel, am auzit vorbindu-se românește pe stradă la Burnt Oak.
O mică Românie în nordul Londrei
Domnul Șarpe a avut deci un motiv solid să lase vadul comercial din afluent din City-ul londonez pentru acest cartier mai degrabă al clasei muncitoare.
Dar nu toată lumea s-a bucurat de venirea lui aici, după cum povestea chiar el despre “cărămida de bun venit” prin geam.
Vecin cu patiseria sa este un restaurant turcesc, care pierde clienții români prin apariția Patiseriei Române.
De aceea, Consiliul Local Brent, unde se află Burnt Oak nu a aprobat deschiderea unui restaurant, numai a unui magazin alimentar și a unei cofetării.
“În felul acesta nu-mi acopăr cheltuielile lunare,” spune domnul Șarpe, “am depus contestație cu avocat și am strâns o listă cu 500 de semnături de la români și acum așteptăm să vedem dacă ne dă voie nouă românilor să stăm jos să bem o cafea și să mâncăm o ciorbă de perișoare.”
’Sofisticare culinară’
Ceva mai la est, tot în nordul Londrei, pe strada principală din Finchley Central o firmă îți atrage atenția dacă ești român: “Constantin Delicatessen”.
Cum intri, la prima masă pe stânga stau trei români. Au ajuns la desert, unde se înfruptă din delicioasele prăjituri servite de proprietara magazinului, Tatiana Dobîrceanu, venită de la Huși, care are acest business de aproape doi ani împreună cu soțul ei.
“Noi românii ne respectăm și ne ajutăm reciproc, de aceea am venit să mâncăm aici,” spune Cristian Olaru, care lucrează împreună cu concitadinul său din Botoșani, Daniel Flutur într-o firmă de construcții.
Doar 20 – 30% dintre clienții de aici (față de peste 90% la Patiseria Română) sunt români, spune doamna Dobîrceanu.
Nu e de mirare, Finchley Central este o suburbie prosperă, locuită de clasa de mijloc formată în special din englezi, evrei central și vest europeni, italieni, greci și japonezi, prea scump pentru românii nou veniți, în majoritate muncitori, meseriași, comercianți sau mici antreprenori.
Aici a fost aleasă deputat din 1959 până în 1987, de nouă ori consecutiv, Margaret Thatcher, fost premier britanic între 1979 și 1990.
Așa încât, clientela la Constantin este alcătuită aproape în exclusivitate din acești reprezentanți ai clasei de mijloc, precum John, un actor pensionar în vârstă de 90 de ani, care vine aici zilnic.
“Produsele de patiserie sunt excelente, mai bune decât la multe restaurante de vârf din centrul Londrei,” spune John. “Suntem foarte norocoși că avem așa un nivel de sofisticare culinară aici la noi în Finchley.”
Piața muncii pentru români
Dar succesul acesta nu a venit de la sine și a implicat o muncă asiduă.
“Am încercat prima dată cu mâncărurile românești, ceea ce n-a mers, așa că am reintrodus aceeași mâncare cu denumirile lor,” spune doamna Dobîrceanu.
“Mâncarea le-a plăcut, apoi le-am zis adevărul că mâncarea e românească, iar ei au rămas clienții noștri fideli.”
La masa din colț, Daniel Flutur își termină prăjitura.
Din vorbă în vorbă ajungem și la deschiderea (sau nu) a pieței muncii pentru români, decizie ce va fi din nou discutată de guvernul britanic în toamnă.
Domnul Flutur, care spune nu mai poate face față de câte comenzi are la firma sa, e “self employed”, adică muncește pe cont propriu, sistem deschis românilor și bulgarilor.
E foarte mulțumit: “Am realizat aici în doi ani, ce n-am realizat în 15 ani în România. Nu mă întreabă nimeni de taxe, nu trebuie să dai bacșiș…” spune el.
Dar nu orice român își poate permite acest statut riscant, de aceea decizia din toamnă e așteptată cu sufletul la gură de mulți în România. Ce ar trebui să facă guvernul britanic?
„Pentru Marea Britanie e un mare avantaj, dacă deschide piața muncii, dar pentru România nu, pentru că iar o să plece oameni să vină să muncească aici,” este de părere Cristian Olaru.
În Burnt Oak, la Patiseria Română, Ovidiu Șarpe spune că ne-deschiderea pieței muncii pentru români aduce numai ponoase statului britanic.
“Dacă omul se înregistrează legal, plătește taxe din plin. Așa profită speculantul din construcții care-i plătește românului 30 de lire pe zice și îl stoarce pe șantier.” spune domnul Șarpe.
“Statul britanic pierde din impozite pentru că românii trebuie să se declare self-employed și dacă mă pune self-employed declar și eu ce venituri vreau. Statul se bucură că nu le plătește ajutor de șomaj, dar sunt de 30 de ani aici și n-am văzut un român șomer. Fiecare se scoală de dimineață și-și vede de treabă.”
Unde e ‘acasă’?
Așadar, micul business românesc din Londra, în pofida tuturor dificultăților, începe să se consolideze.
Dar este vreunul dintre acești români dispus să se întoarcă în România la un moment dat?
“Am rude acolo, am totul, dar până nu se schimbă legile, până nu dispare toată mizeria, puține șanse,” spune sceptic Daniel Flutur.
Tatiana Dobîrceanu are și ea rude în România, dar nu are nicio intenție să se întoarcă: “Avem șanse și viitorul aici, tot ceea ce am realizat s-a realizat aici.”
Doar Ovidiu Șarpe are în intenție să revină în România. Dar nu încă.
“Sunt încă tânar, am 62 de ani, când oi ieși la pensie, sigur că vreau să mor acasă, ca fiecare,” spune domnul Șarpe și continuă să trebăluiască cot la cot cu angajații săi, în contrast față de patronii “nouveau riche” ai unor restaurante din România, care zbiară la angajați în drum spre monstrul 4×4 parcat cu ostentație pe trotuar…
Patiseria Română se află la
33 Burnt Oak Broadway, HA8 5JZ
Tel: +44(0)20 8205 0004
Constantin Delicatessen se află la
93, Ballards Lane
Finchley, N3 1XY
Tel: +44(0)20 8371 1644
E-mail: info@romanian-catering.co.uk
http://www.romanian-catering.co.uk/
Un articol scris cu suflet si foarte pertinent. Multa lume trece cu vederea ca un restaurant specific ori o cafenea aduc mai multa popularizare unei tari prin produsele gastronomice.
Nu ambasadele si nici manifestarile culturale fac cunoscuta o tara in lume asa cum PIZZA a adus Italia in SUA, Bratwurst-ul Germania, Tortilla Mexic-ul, sa.
Eu intrevad o mai buna reusita daca firme romanesti din tara, restaurante celebre romanesti ar construi o punte intre Romania si stradaniile celor din diaspora.
Felicitari celor ce reusesc prin eforturi uriase sa extinda traditiile culinare romanesti si in afara tarii.