Murdare, colorate,
Străzile zâmbesc pri
ntre dinții stricați.
Pe garduri, pe pereți, pe asfalt,
Au înflorit peste noapte graffiti;
O lume paralelă întinsă peste cenușiul din jur.
Nu reușesc să descifrez tâlcurile ascunse
În labirintul formelor contorsionate,
În amalgamul colorat ca un păun împăiat.
Locatarii Sanatoriului de Nevroze
Au ieșit azi noapte clandestin în recreație
Cu făclii, cu lanterne, cu veioze.
În lumina palidă a zorilor pereții, gardurile,
Le zâmbesc trecătorilor cu un rictus ciudat.
Poemul imi da senzatie de rece. Ca si cum un vant de iarna ar ciufuli acele strazi cu forme ciudate in apropierea sanatoriului de nevroze. Interesant acest poem descriptiv.
…daca nu ar fi si pe la noi,
asi rade si eu…panorama groteasca , decor special potrivit pentru zilele babelor
dar totusi , dupa calendar , PRIMAVARA ,CEL PUTIN inceputul capriciosului si promitatorului anotimp…(mincinos , fara pereche!)
M-a frapat cum străzile zâmbesc printre dinții stricați. Tâlcurile misterioase din graffiti – cine le poate descifra, în afara celor care le-au creat? Le vedem peste tot, pe pereții înalți ai clădirilor — te întrebi cum au ajuns acolo oare, pe ce s-au suit, cum și-au menținut echilibrul? Apar pe garduri, ba chiar au apărut pe zidul casei unde locuiesc eu, deși cartierul, middle-class, nu ar fi teritoriu marcat.
Locatarii sanatoriului asemenea unor zombies – puternică imagine.
Bun poem, interesantă temă.
Mi-a plăcut.