Timbru
Pe absida cerului
Luna seamănă
Cu un cap de miel –
Unde mă duci, inimă,
Unde mă purtaţi,
Paşii mei?
/
Drumul
Îmi daţi pâine de cenuşă
Şi apă neagră îmi daţi,
Aerul este de iască,
Îmi ascundeţi steaua vie.
Numai sufletul şi visul,
Doar cuvântul
Mi-au rămas,
Geometria netrucată
Nu puteţi s-o biruiţi.
Îmi duc înainte crucea,
Fiecare pas suspină,
Lacrima devine rază
Şi drumul îl simt soldat.
/
Invers
Am săpat în sufletul meu
Ca într-o mină de aur,
Nu a fost simplu, nu a fost greu,
A fost in-ex-pri-ma-bil.
Am chemat până la urmă
Îngeri în ajutor,
Îngerii mi-au sugerat să pulsez invers,
Să mă las locuit
De lumina înaltă,
Să zbor, să sângerez, să zbor.
„Îmi daţi pâine de cenuşă
Şi apă neagră îmi daţi,
Aerul este de iască,
Îmi ascundeţi steaua vie.
Numai sufletul şi visul,
Doar cuvântul
Mi-au rămas,
Geometria netrucată”….
semn de lectura…
cu încântare,
valentina