Am stat recent de vorbă cu un tânăr delincvent recidivist român pe culuarele unei judecătorii din Londra. De această dată nu era inculpat, venise doar să le dea “sfaturi” unor prieteni români care erau trimiși în judecată pentru prima oară.
Tot așteptând să le vină rândul să intre în sală, tânărul recidivist a făcut o afirmație pe care am mai auzit-o: “Păi de ce furăm? Pentru că n-avem dreptul să muncim în țara asta!”
Tânărul infractor se referea la faptul că Marea Britanie nu a deschis piața muncii pentru cetățenii români și bulgari după aderarea celor două țări la Uniunea Europeană în 2007, făcând uz de dreptul de a amâna această deschidere pe o perioadă de maximum șapte ani, așa cum au făcut și alte state membre UE, precum Austria, Belgia, Franța, Germania, Irlanda, Luxemburg, Malta și Olanda.
I-am explicat tânărului infractor recidivist că nedeschiderea pieței muncii de către Marea Britanie este un efect al faptului că în 2004, când au aderat 10 țări între care și Polonia, Lituania, Cehia și Ungaria, piața muncii a fost deschisă din primul moment și ca urmare au venit aici sute de mii de polonezi. Drept urmare, după trei ani, guvernul britanic, speriat de perspectiva sosirii a unor sute de mii de români, nu a mai deschis piața muncii din momentul zero pentru cetățenii României și Bulgariei.
“Da la bozgori de ce le-a dat voie să muncească?”, a fost replica imediată a tânărului infractor. I-am explicat că nu numai “bozgorii” au primit drept de muncă, ci și polonezii, lituanienii și toți cetățenii celor 10 state care au aderat în 2004 au primit acest drept.
Neconvins de cele spuse de mine, a afirmat că în Regatul Unit sunt deja între unu și două milioane de români. L-am întrebat de unde știe asta și mi-a zis: “Păi pe orice sit al românilor de aici sunt cel puțin 100 de membri”. I-am spus că practică vestitul sport național românesc, vorbitul după ureche. Ambasadorul României în Marea Britanie estimase în 2008 numărul românilor la acea dată la 50000. Oricât de rapid ar fi crescut acest număr, nu putea ajunge la începutul lui 2012 la un milion.
Dar tânărul infractor recidivist nu s-a lăsat și mi-a dat o explicație alternativă: “Nu ne dă voie să muncim pentru că în România sunt comuniștii la putere. Ăia ca Iliescu și Roman, care au vândut toată industria, mai ales la nemți la francezi și la masoni.” Am auzit din nou celebra teorie cu transformarea României în piață de desfacere dintr-o țară puternic industrializată pe vremea, surpriză, a comuniștilor.
“De ce l-au băgat la pușcărie pe Coposu?” m-a întrebat el. “Păi l-au băgat prietenii tăi comuniștii în 1947 până în 1964”, i-am replicat. ”Nu, l-au băgat la închisoare Iliescu și Roman”, mi-a spus el cu seninătate” și a adăugat “Da pe Miron Cozma, care a făcut Revoluția, de ce l-au băgat la închisoare?”. M-am lămurit atunci definitiv ce haos era în mintea lui cu privire la evenimentele de după 22 decembrie 1989.
Am aflat însă de la acest tânăr care-i înjură pe “comuniștii” aflați acum la putere în România, că pe vremea lui Ceaușescu era foarte bine, că toată lumea avea un loc de muncă și ți se “dădea” casă. L-am întrebat pe tânărul recidivist de unde știa el cât de bine era pe vremea lui Ceaușescu, când avea doar șase ani când dictatorul a fost împușcat. Mi-a spus că de la părinții lui, care lucrau în Miliție.
“Deci apărau regimul comunist”, i-am spus tânărului recidivist care înjură pe “comuniștii” de azi, dar îl laudă pe Ceaușescu.
L-am întrebat dacă a auzit de cozile la mâncare, de “adidași”, ”calculatoare”, ”Fații Petreuș”, ”nechezol” și alte produse alimentare din Epoca de Aur? L-am întrebat dacă a auzit de opririle de curent electric și de gaze, de frigul din case, de programul de televizor de două ore pe zi. Nu l-am mai întrebat de lipsa de libertate, de faptul că nu puteai să obții un pașaport, darmite să te sui în avion la București și să te dai jos la Luton peste trei ore, așa cum face cu ușurință el și alte multe mii de români. L-am mai întrebat dacă a auzit de miile de femei care au murit sau s-au îmbolnăvit grav în urma avorturilor. Nu mi-a răspuns el, ci un coleg de-al lui tânăr infractor, care a spus cu o întrebare de o dezarmantă ignoranță: “Da’ cine le-a pus să facă avorturi?”. Mai e ceva de comentat?