Scena politică (și de fapt întreaga societate) din Republica Moldova este în stare de hibernare/sărbătoare începută în Ajun de Crăciun (pe stil nou, 24 decembrie) până la Anul Nou/Sfântul Vasile (pe stil vechi, 13 ianuarie).
Trezirea va fi bruscă, dacă nu brutală: pe 15 ianuarie 2012 Parlamentul trebuie să aleagă președintele Republicii Moldova. Va fi a patra tentativă în actualul mandat, început la 28 noiembrie 2010 și a opta de după scrutinul parlamentar din 5 aprilie 2009.
Cel care a candidat de cinci ori fără succes, președintele Parlamentului, președinte interimar al țării, președinte al Partidului Democrat (PDM), Marian Lupu, a anunțat că nu mai dorește să fie candidatul coaliției de guvernare, Alianța pentru Integrare Europeană (AIE), din care mai fac parte Partidul Liberal Democrat (PLDM), condus de premierul Vladimir Filat, și Partidul Liberal (PL), condus de Mihai Ghimpu.
Cum AIE dispune de sprijinul a 58 de parlamentari din 101, față de minimum 61 de voturi necesare alegerii președintelui, și cum nu se întrevede nicio candidatură care să poate aduna alte cel puțin trei voturi, este foarte probabilă convocarea unui nou scrutin parlamentar – al patrulea în trei ani, deoarece actuala criză constituțională nu mai poate fi rezolvată de parlament în actuala sa componență.
Numai că nu e deloc clar că din urne va ieși o structură radical diferită a camerei legislative. Un recent sondaj IMAS arăta că în cazul unor alegeri parlamentare repetate, Partidul Comuniștilor (PCRM), cooronin, ar obține exact același număr de mandate ca în noiembrie 2010 – 42, ceea ce i-ar permite din nou să blocheze alegerea șefului statului.
În mod practic, țara funcționează și fără un președinte ales, dar consecințele pe termen lung pot fi extrem de negative. Pe plan extern, chiar dacă Uniunea Europeană continuă relațiile cu Republica Moldova (așa cum scrie pe această pagină colegul Denis Cenușă), lipsa unui președinte ales generează o stare de reținere din partea UE, unde criza economică și a monedei unice a împins deja relația cu Moldova într-un con de umbră.
Pe plan intern, sfârșitul erei Smirnov în autoproclamata Republică Moldovenească Nistreană și înlocuirea sa cu tânărul Evghenii Șevciuk constituie o provocare pentru liderii de la Chișinău, Și chiar dacă Șevciuk nu este gata de o schimbare de 180 de grade și de reintegrarea regiunii separatiste în cadrul Republicii Moldova, faptul că tripleta Lupu-Filat-Ghimpu acționează precum racul, broasca și o știucă nu oferă impresia că Tiraspolul ar avea un interlocutor valabil. Și orice pretext e bun pentru separatiști de a păstra status-quo ante.
Dar mai grav pe termen lung este efectul coroziv asupra electoratului, care va fi fără îndoială iritat în caz că va fi chemat la urne a patra oară doar pentru că aleșii lor nu sunt capabili să se înțeleagă la alegerea șefului statului.
În sfârșit, starea de provizorat constituțional are efecte și asupra economiei prin starea de incertitudine pe care o generează, mai ales asupra investitorilor străini, într-o perioadă în care remitențele – banii trimiși acasă de moldovenii care lucrează în străinătate, mai ales în statele UE și o sursă financiară fără de care țara nu ar putea supraviețui – s-au redus, ca urmare a crizei economice
Mai sunt două săptămâni până la data viitorului scrutin prezidențial, îi îndemn pe domnii Filat, Lupu, Ghimpu și Voronin să lase chiolhanurile și vilegiaturile la o parte și să se înțeleagă asupra unui candidat pentru binele țării. Dacă nu le vine nicio idee, le repet sugestia făcută recent într-un articol: fostul premier din 1999, Ion Sturza.
Stimate domnule Petru Clej, la Mulţi ani!
Am citit comentariile Dvs., publicate în 2011. Aştept şi le voi citi şi pe cele din 2012.
Alegerea preşedintelui RM. Conform Constituţiei, el este expresia forţelor politice, ajunse în parlament. Din afara acestor forţe – nimeni, chiar dacă se vorbeşte de cineva apolitic. Pe 15 ianuarie:poate fi repetată situaţia, când nimeni nu-şi va înainta candidatura. Aşa caz a mai fost. Sau Curtea Constituţională poate declara nelegitim primul tur de scrutin, sub motiv că votul a fost la vedere, nu secret, aşa cum prevede Constituţia. Dar modul aceste de tărăgănare este primejdios, deputaţii sunt conştienţi de aceasta. Totuşi, minunea se poate întâmpla: deputaţii de rând, chiar şi PCRM-iştii, nu vor să-şi piardă mandatul. Şi acesta este un motiv serios.
Dar să nu ne grăbim.
La mulţi ani şi toţi buni!
Cu stimă, Anatol Petrencu.
De acord, domnule Petrencu. O observatie: nu exista „presedinte apolitic”, ci „non-partinic” sau „non-partizan”. Functia de presedinte este prin excelenta politica.
Reendu-se din problemele pe care va avea de confruntat (toate grupările politice vor încerca al supune intereselor sale),acel candidat „apolitic” trebuie să fie pe lîngă toate calităţile aferente unui preşedinte un om curajos,cu demnitate şi poziţie civică.Interesant,cine îşi va „băga capul” în asemenea jocuri politice,şi mai interesant,va reuşi el după o perioadă de aflare în post,să fie apreciat de partea cea mai conştientă a societăţii ca un om corect?
Domnule Anatol Marin, dumneavoastră știți ce înseamnă în limba română „apolitic”?
„Atitudine de indiferenţă şi pasivitate faţă de activitatea politică,faţă de probleme naţionale şi sociale,faţă de confruntările dintre partide,faţă de confruntările dintre clasele sociale”, – aşa este apreciat apolitismul de unii gînditori cu care eu sunt de acord
Păi și atunci, domnule Anatol Marin, cum poate fi un președinte de stat „apolitic”? Nu realizați că e un nonsens?
Desigur e un nonsens.După mine,un român cinstit,corect,curajos,cu demnitate nu poate fi decît pentru reîntregirea teritorială românească,adică unionist,( faptele sale reeşind din realităţile actuale concrete). Orice statalist moldovenist,( ce uneori se poate da un unionist clandestin) nu e decît un conformist,profitor de privilegiile ce le creeză perpeturea unei greşeli istorice faţă de România,existenţa creturii stataliste stalinist-hruşcioviste zisă şi Republica Moldova.Mai scurt şi mai concret eu îi numesc: „Complice actual al politicii stalinist-comuniste faţă de poporul român”. Acest post(de „preşedinte al R.Moldova”) nu poate fi acceptat nici de un „apolitic”,nici de un român basarabean cinstit,mai degrabă de un „profitor de privilegii”.
Domnule Anatol Marin, îmi reamintiți de sketch-ul lui Mircea Crișan, cu elevul și castravetele. De fiecare dată când era scos la tablă, despre ce era întrebat, ajungea să vorbească despre catsravete. Așa și dumneavoastră…
Vreţi nu vreţi dar odată şi odată o să ajungeţi şi d-ră la concluzia:”Gura păcătosului adevăr vorbeşte”.
Este nevoie doar de ceva timp, ca numărul celor ce sau săturat de „faptele eroice” ale stataliştilor moldovenişti „întru afirmarea Republicii Moldova pe arena internaţională ca stat independent,pentru ridicarea bunăstării materiale şi spirituale ale cetăţenilor moldoveni, etc”. să ajungă la un punct critic.Eu doresc ca asta să fie cît mai curînd posibil,de asta vor cîştiga o majoritate,dacă vor şti să-şi fructifice o înţelegere a realităţii mai aproape de adevărul ştiinţific.Suntem din ce în ce mai mulţi gata să-i ajutăm pe moldoveni să facă concluzii rezonabile şi să fie mai puţin jertfele stataliştilor moldovenişti. Posibil,ştiţi şi fără mine,în politică adevărul e aceea ce crede o majoritate.Au reuşit comuniştii la o parte a românilor moldoveni să le bage în cap tîmpenia că moldovenii ar fi altceva decît românii.Cam de ce nu s-ar putea,avînd atîtea mijloace moderne de comunicare şi instruire,sa-i aducem să procedeze în viaţă reeşind din adevărul ştiinţific, ce demonstreză clar că moldovenii constitue doar o parte a poporului român,căruia îi ajunge să fie între frontierele unui singur stat,la ce să-i trebuiască două?
Vă trimit la poşta electronică discursul meu la congr.III al PNL.Citiţi-l,faceţi şi d-ră concluzii,poate merită să-l publicaţi şi pe paginile revistei d-ră.
Anatol Marin
Domnule Marin, observ că nu vă lipsește tupeul.