nu mai sta în genunchi Doamne
acum eu sunt pe scaunul electric
vino în braţele mele
rotulele Tale mari s-au ciobit
umblând după alţii
te voi iubi ocroti şi hrăni
până la capăt
ştii Doamne orbule tovarăş
nu ştiu unde vom ajunge amândoi
ce bine-ţi şade cu drumul
credeai că Te voi salva
dar în ziua de azi păsările nu cântă
copacii nu foşnesc
avioanele cad
oamenii mor prea curând
iartă-mă
credinţa n-a mutat munţii din loc
ridică-ţi genunchii
sunt moneda plătită
pentru drumul Tău înapoi
