bunul şi cu frate’său au trăit ca două jumătăţi de nucă
chiar şi atunci când primul se căsătorise
şi-şi ridicare o casă alături de cea a părinţilor tot o nucă erau
grădina lui de zarzavaturi se întindea în continuarea grădinii cu porumb a
fratelui său
acoperişul casei sale atingea pe umăr oloanele celeilalte
iar într-o zi bunul descoperi
că şi din miezul nucii – fructul de nevastă-sa – mănâncă tot împreună
era anul 1940
când războiul a împărţit nu numai europa în ai noştri şi duşmani ai
poporului
bunul sădise o fâşie de meri pe hotarul celor două grădini
atâta gard îi despărţea
şi cu cât mai mult se înălţau pomii îi creştea şi siguranţa
că femeia sa este numai a sa
dacă nu ar fi venit toamna cu nopţile ei tot mai lungi
când frate’său pe furiş rupea merele de pe crengile ce dădeau în grădina lui
bunu
iar bunu – pe cele din partea ailaltă
unul zicea că sădise merii
celălalt – că ramurile acestora stau aplecate mai mult în grădina sa
şi are tot dreptul
când tata deja de ani buni căsătorit se pornise de câteva ori să taie copacii
bunul i-a stat înverşunat în cale
căci nu ţinea minte ce mâncase aseară dar ce i se întâmplase
acum 40 şi ceva de ani cum să nu
toată povestea am aflat-o pe când eram eminentă în clasa întâi
tata lovea lovea cu toporul în trunchiul merilor
un fel de cădere a zidului berlinez
eu strângeam vreascurile căci doar astea mai rămăsese
după mortea lui bunu o uscătură stilizată de gard
amintirea unei femei năucitor de frumoase şi găvanele a două jumătăţi de nucă
Aurelia Borzin
superb!e de ras si de plans…de ras , am ras din toata inima ,de plans , nu m-au ajutat lacrimile , dar am ramas cu un zambet amarui pe buze ,transformat in rictus . sunt mare amator de nuci . ai vazut
filmul lui federico felini „AMARICORDI”?ti
minte simpaticul zapacit care se urca-n pom si urla din toti rarunchii : „IO -VOLIO UNA DONNA”…pomul , e un pom cu nuci . mai trimite-mi cateva . multumesc ,itzhak bareket.