Îmi îngrop dege
tele în părul tău încâlcit de zbuciumul nopții.
Timidă, dimineața mi-a aprins lumânări la ferestre.
Zorii se strecoară printre jaluzelele înnegrite de ploi.
Asteroizi din antracit pierduți în spațiul electrizat dintre noi,
Ochii tăi mă privesc rotinduse mirați ca răsăritul.
De unde-ai cules atâta beznă în orbite?
Fulger negru,
O întunecare țâșnește ca dintr-un vulcan adormit de mlenii.
Venin cu puterea piramidelor.
Ultimul țipăt al unei galaxii prăbușite în sine,
Când Creatorul stinge lumina în brățările morții.
Nu mai aud, nu mai văd, nu mai simt.
Adorm fericit, îți visez ochii;
Diamante negre sub fruntea albă
Împodobită cu părul încâlcit de zbuciumul nopții.
„…inpodobit e capul tau cu aur negru…”scrie in ebraica poetul
AVRAHAM HALFI ,
„…diamante negre sub fruntea alba…” scrie in romaneste poetul
DAN DAVID …
CE COINCIDENTA MINUNATA , STRABATE MARI SI TARI PE UNDE NEVAZUTE DE INSPIRATIE CEREASCA…