Am o veste proastă pentru toţi cei care susţin că revista ACUM este sponsorizată şi că suntem în slujba unor forţe oculte care s-ar putea să aibă pe agendă distrugerea României şi/sau a Israelului (posibil a altor ţări), primul zbor intergalactic spre Andromeda, reducerea costului biletelor pentru călătorii în timp şi alte planuri, mult mai subversive, mai secrete şi mai masonice.
Vestea este că după 8 ani de activitate neîntreruptă şi la 5 ani după înregistrarea ca entitate juridică în SUA sub denumirea ACUM LLC nu doar am deschis un cont bancar, dar am şi primit o primă donaţie de 300 de dolari.
Sursa donaţiei, care a dorit să păstreze anonimatul deocamdată, a produs obiecte artizanale pe care le-a vândut la târguri de sfârşit de săptămână undeva în vicioasa Californie, donând ulterior sumele astfel încasate şi amplificând la un nivel nemaiîntâlnit încă, pericolul pe care revista ACUM îl reprezintă pentru toţi “oamenii de bine” de pe Pământ.
Ca Director al revistei, mi-am permis, cu această ocazie, să-mi iau primul şi probabil ultimul auto-interviu.
Eu: Domnule Maier, este adevărat că de acum este un fapt dovedit că sunteţi plătiţi?
Tot eu: Da, este adevărat. În sprijinul acestei afirmaţii şi al normelor jurnalistice de transparenţă pe care ni le autoimpunem, am decis să facem publice de acum încolo situaţiile noastre bancare. Probabil e o premieră în presa de oriunde ca o publicaţie să expună lista exactă, contabilă, a veniturilor şi cheltuielilor, nu am cum să fiu sigur (dar accept contrazicerea, dacă e documentată). În curând vom publica o poză a contului şi vom continua, cu rapoarte periodice!
Eu: Din poză nu rezultă că luaţi şi bani!
Tot eu: E o diferenţă între a fi plătiţi ca publicaţie şi a primi bani ca persoane fizice. Deşi nu exclud posibilitatea ca, în viitor, administratorii, editorii sau autorii să fie plătiţi, acest lucru nu este încă posibil având în vedere sumele de care dispunem, cu excepţia cazului în care autorii acceptă plăţi în ngwee.
Eu: Adică? Vă rog fiţi mai explicit.
Tot eu: Suma de care dispunem în prezent în bancă reprezintă ceva, un început, un adevărat răsărit în ceea ce ne priveşte. Am căutat să vedem dacă există vreo limbă pe Pământ a cărei denumire să sune cum suna ceva, şi am găsit dialectul Chewa (sau Nyanja) din familia de limbi Bantu vorbite în Zambia. Ei bine, moneda utilizată în Zambia se numeşte Kwacha şi înseamnă răsărit. Subdiviziunea acestei monede este ngwee care înseamnă strălucitor (aşa cum ne propunem noi să fim). Transformând suma pe care o avem în bancă în ngwee, avem 152.700.000 de ngwee. Suficient ca să plătim în această monedă. Simplu, aproape magic, cel puţin coincidental!
Eu: Hm. Nu vă crede nimeni, domnule Maier, că nu primiţi bani în alte conturi, de aiurea.
Tot eu: Desigur, nici nu ne propunem să fim crezuţi de către cei care nu ne cred oricum. Dorim doar să facem cunoscut că avem posibilitatea de a primi bani şi de a da socoteală pentru ei, aflându-ne într-o lume în care neplata taxelor şi ascunderea veniturilor poate echivala cu sinuciderea socială. Vom direcţiona încet-încet publicaţia către o societate pe acţiuni, încă nu ştim în exact ce formă – dar vom reveni – de aşa manieră încât ridicolul acuzaţiei că editorii urmează o linie politică plătită să fie prea mare ca să mai auzim asemenea aberaţii de la oameni care pretind ca sunt normali din punct de vedere psihiatric.
Eu: Vă mulţumesc.
Tot eu: Lasă, lasă, cât vrei ca să publici ce-am spus?
Ștefan, sarcasmul tău e prea subtil pentru îngustimea de minte a celor care ne acuză că suntem „vânduți”.
Am asa ca o presimtire ca si ei stiu ca nu suntem, si tocmai asta ii ingrijoreaza. Detractorii nostri nu sunt seriosi sau intregi la minte cand ne aduc aceasta acuzatie. Vor in orice caz sa ne provoace. Si uite la ce s-a ajuns, ca ne-am apucat sa facem si milioanele acum! (ACUM!)
Poate ca acesti detractori sint invidiosi ca noi avem milioane si ei au „bupkis” („nimic” in idis). Din pacate si noi avem „bupkis” dar ei habar nu au. In schimb, noi avem integritate si ei au o gura mare. Noi ne putem duce cu integritatea noastra la orice banca si ne va imprumuta bani (daca am vrea), iar ei ramin cu gura cascata.
Reporter: „Bupkis”? Idis? Ce dovada mai vrei ca ACUM e „o revista antisemita finantata de Mossad”?
Un individ care a publicat recent o carte în România, devenind astfel o mascotă a naționaliștilor și antisemiților din România, și evident culegând roadele financiare cuvenite îmi scrie: „Petru Clej se da de tot peretzii ca sa fie pe placul știu eu cui, nu va va ajuta nimic dle Clej, nu vetzi primi nicio medalie de la Banca Rotschild”. Este exact mentalitatea de care scriai în articol, Ștefan.
Din fericire, in raport cu bunul simt, afirmatii ca si cea a persoanei care ti-a scris fac parte din aceeasi categorie ca si replica finala din bancul de mai jos:
Shloim, conducand, suna acasa.
– Ce faci draga? Ajung si eu imediat, sunt pe Autostrada 405.
– Aoleu, exclama sotia, ia primul Exit ca au anuntat la radio ca pe 405 e un nebun care a luat-o pe sens invers si in orice clipa poate provoca un accident groaznic!
– Pai de-asta te-am si sunat draga sa-ti spun ca intarzii un pic. Nu e doar un nebun, sunt suteeeeee!
Domnule Maier,
Am lasat sa se inteleaga, intr-un mesaj anterior pe acest sit, ca nu v-ati pierde vremea cu activitatea asta jurnalistica intensa, in mod benevol. Afirmatia mi-a fost interpretata, de colegul Dvs. de dublu, drept o acuzatie miseleasca, o calomnie! I-am explicat de ce am sugerat asta, dar nu a binevoit sa-mi publice raspunsul si, in mod clar, nu l-a apreciat.
Intr-adevar, cantitatea si calitatea muncii, plus rapiditatea reactiilor ulterioare, in discutiile cu cititorii, m-au facut sa ma gindesc la o activitate profesionista, remunerata, la revista Dvs. Altfel spus, la o companie. In plus, maniera (sau mai degraba lipsa ei!) insolenta de a trata cu cititorii a jucatorului respectiv, m-a facut sa cred ca e vorba de o strategie comerciala, asumata, a revistei. Ceva gen „îi bruschez, ii bestelesc, iese scandal, vine lumea sa caste gura la bataie”. Si din asta iese banul. Principiul tabloidului, dar pe teme serioase, adesea grave.
Daca lucrurile nu stau asa, financiar vorbind, inseamna ca m-am inselat, dar nu ca v-am calomniat. Nu fac parte din categoria celor ce va acuza ca ati fi „vinduti” unora si altora, desi a te vinde cuiva, in societatea de consum, nu prezinta, dupa parerea mea, nici o problema. Dimpotriva! Cita vreme sustineti cauze juste, puteti fi vinduti cui vreti. Cauza conteaza, nu de unde vin banii. Cu cit mai multi ar veni, cu atit mai bine. Iar eu cred ca sustineti cauze bune.
Cu stima.
Dacă cineva își imaginează că dintr-o revistă electronică in limba romana cu maximum 18000 de utilizatori unici pe lună se pot face bani, atunci trăiește în cloud cuckoo land, cum zice englezul. Să dau o informație ca să înțeleagă toți cei care ne acuză că „suntem plătiți” (inclusiv din surse comerciale): de la lasarea sitului http://www.acum.tv, la 31 mai 2010, până azi – un an și jumătate, din reclame Google s-au încasat 151,92 dolari SUA.
Noi pornim de la prezumpția de bună credință și cerem și cititorilor noștri același lucru. Dacă noi am afirmat în repetate rânduri că activitatea noastră la această revistă este benevolă, atunci avem pretenția să fim crezuți (aveam pretenția să fim crezuți chiar dacă afirmam acest lucru chiar și o singură dată). Dacă însă și după ce am afirmat acest lucru de nenumărate ori, mai vine cineva și pune la îndoială acest lucru, atunci înseamnă că nu o face cu bună credință. Pe lângă faptul că nu spune adevărul, o face și cu rea credință, știind că ceea ce spune nu e adevărat. Adică exact definiția calomniei – o minciună malițioasă.
Domnule Clej,
Traiesc de prea mult timp printre oameni ca sa cred tot ce mi se spune. Asta e una. A doua ar fi ca la romani, e o specialitate despre care chiar Dvs. scriati odata, afara e vopsit gardul si inauntru dai de Leo. Nu mai faceti acum pe fecioara, din cauza ca nu va crede omul pe cuvint. Tot din tara aia veniti si Dvs.! Acolo chiar si cind spui adevarul adevarat, nu te crede nimeni…
Am recunoscut ca m-as fi putut insela, deci ca as fi putut spune neadevaruri. Dar nu aveti nici un motiv sa considerati ca v-am calomniat. Calomnia se refera la atingerea cu buna stiinta a reputatiei cuiva. Nu am spus absolut nimic care sa va poata stirbi reputatia. Repet ceea ce v-am mai scris, dar nu ati binevoit sa publicati: a ma fi referit la bani cistigati in mod legitim din jurnalism, la ACUM, nu e infamant si nu poate face obiectul unei calomnii, chiar daca afirmatia mea e, sau a fost, neadevarata. Si „afirmatie”, nu „acuzatie”, ca nu poti acuza un jurnalist profesionist ca face bani din meseria lui! Nu aveti reputatia de a fi jurnalist profesionist, domnule Clej, sau si aici spun prostii, in Cloud Cuckoo Land?
Eu inteleg ca in starea de razboi in care lucrati la aceasta revista, a vorbi de bani echivaleaza cu „a fi vindut”, din cite am inteles Israelului, Mossadului, Crucii Rosii, Semilunii Rosii, etc. Asta face parte din subtextul luptelor Dvs. cu fascistoizii, dar pe noi, astilalti, e o treaba care nu ne priveste! Si noi v-am spus, tot de nenumarate ori, ca nu va tratam ca fascistoizii. Cind ne-am referit la bani, ne-am gindit ca nu puteti fi atit de dispretuitor cu unii cititori pentru numai…151,92 Dolari SUA. Pentru atita osteneala din partea Dvs., la discutii, imi inchipuiam un tabloid cu stare, nu asa. Ei, uite ca puteti!
Cu stima, domnule Maier.
Dl. Mihai Dan Adrian,
In primul rind ma bucura faptul ca si dv.considerati revista electronica ACUM, ca fiind o publicatie care “sustine cause bune”
Totusi cind vine la expresia “vinduti” eu interpretez acest cuvint ca fiind peiorativ. Cuvintul “vindut” daca nu se refera la un obiect care este de vinzare, ci se refera la o persoana sau la o entitate, acest cuvint presupune comportament neetic. Toti cei care scriu pentru revista sau se ocupa cu editarea articolelor sau ajuta cu publicarea articolelor si a pozelor, TOTI SINT VOLUNTARI. Motivul pentru care nimeni nu ia bani,este pentru ca revista (asa cum ati spus si dv.) promoveaza cause bune si cel mai important lucru este ca are integritate.
In ceea ce priveste ca revista are o “strategie comerciala” de a incepe “scandaluri si asteapta lumea sa caste gura la bataie” asta este ridicol.
Domnule Andrian, sunteti intr-o groapa si continuati sa sapati. Ati dat-o in bara si in loc sa va cereti scuze va expuneti ridicolului, cum zice doamna Lucaciu.
Orice legitimitate pe care ati fi putut-o avea s-a evaporat in momentul in care, din primul paragraf al comentariului dumneavoastra va dati de gol ca puneti la indoiala afirmatia noastra (repetata) ca aici facem doar voluntariat. Ca atare ati spus o minciuna, repet, pe deasupra malitioasa, pentru ca STIATI ca nu e adevarat ceea ce spuneati, deci era o CALOMNIE. Pe urma repet, ca sa va intre bine in cap: nu imi castig existenta din jurnalism, singura activitate lucrativa este cea de corespondent RFI, din care nu se poate trai la Londra, dupa cum nu se pot face bani dintr-o revistabani dintr-o revista electronica in limba romana cu maximum 18000 de vizitatori unici pe luna (e o afirmatie de bun simt, dar asa ceva pare sa va lipseasca).
Va intreb si pe dumneavoastra – in numele cui vorbiti de folositi pluralul, cine v-a mandatat? In final, observ ca incercati – ca si altii inaintea dumneavoastra – prin linguseli la adresa lui Stefan, sa sugerati o diviziune la revista ACUM. E zadarnica aceasta tentativa.
Dacă ați avea o minimă decență, v-ați cere scuze pentru calomnia proferată aici.
Domnule Clej,
Eu tot incerc sa va explic ca o minciuna, chiar deliberata, nu poate fi considerata calomnie, dar vad ca nu vreti sa intelegeti. Ar mai trebui si ca reputatia sa va fie atinsa, de pe urma acelei minciuni, domnule Clej, ceea ce nu poate fi cazul aici! Ridicola e toata tevatura asta pe care o faceti, umflind un detaliu fara importanta, si prezentindu-l ca suprema jignire. Si ce daca ati cistiga bani de pe urma revistei? Ar fi foarte bine daca ar fi asa! Cum sa fie calomnie asta? Puneti mina pe un dictionar al limbii romane si cititi definitia calomniei, daca ceea ce v-am trimis eu acum citeva zile nu va e de ajuns. Si dati pe la un avocat, sau jurist, de orice natie, sa va explice ce e aia calomnie!
A transmite stima cuiva e o forma de salut, sau chiara asa, de stima, nu „o incercare de divizare”. Asta iar e tot a aiureala de-a Dvs. pe tema „agresiunii”, la care va credeti tot timpul supus, la aceasta revista. Nu l-am vazut niciodata pe domnul Maier sa se coboare la nivelul invectivelor, in aceasta revista. Numai azi m-ati facut mincinos, calomniator, fara minima decenta, greu de cap, fara bun simt, lingusitor, si eventual, gropar. Un scriitor din tara va numea „scandalagiu notoriu”, pe buna dreptate. Este exact ceea ce faceti mai tot timpul, pe acest sit, in afara articolelor (bune) pe care le scrieti aici.
Nu m-a mandatat nimeni, domnule Clej, era vorba de pluralul celor ce nu vor sa se implice in disputele ideologice care fac obiectul articolelor de la ACUM. „Noi” sintem „ailaltii”, neimplicati, care stau pe tusa si citesc, fara sa fie negationisti, nici fascisti, nici alt tip de adversar al Dvs. sau al revistei.
Multumesc pentru remarci, doamna Lucaciu. Ortografia corecta in limba romana este „cauza, cauze”. „Cause” e in franceza. Cu stima, si pentru Dvs.
Si inca ceva, doamna Lucaciu, daca tot e sa vorbim frantuzeste. In tarile francofone, in care am placerea sa traiesc de mai bine de 20 ani, „se vendre” are un inteles cit se poate de pozitiv. „Savoir se vendre”, pe piata muncii, reprezinta esenta cautarii unei slujbe. Poate ca in romaneste expresia nu si-a cistigat inca onorabilitatea, dar aici, la capitalisti, e de bine! Nu pune deloc etica la indoiala.
Domnule Andrian,
Dacă v-ați uita și în altă parte decât în dicționarul române sau dacă ați ieși din perimetrul provincial românesc, ați vedea că o minciună malițioasă, așa cum ați folosit dumneavoastră (și da, sunteți mincinos și calomniator) reprezintă o calomnie. Dumneavoastră ați pus la îndoială buna credință a celor care scriu la ACUM care o fac în mod voluntar și gratuit (așa cum s-a afirmat aici în REPETATE rânduri și dumneavoastră ați tratat cu obișnuita șmecherie românească „lasă dom’le că știm noi”) . A pune la îndoială buna credință și prin implicație credibilitatea colaboratorilor revistei ACUM – esențială în această colaborare – le atinge reputația, ca să vă citez.
Cât privește stima pe care o arătați domnului Maier, spre deosebire de atacurile la persoană la adresa mea, vă asigur că nu vor face nicio diferență și nu vor crea nicio divergență în redacția noastră, unde avem „esprit de corps”.
Vă recomand încă o dată: vorbiți la persoana întâi singular, pentru că nu reprezentați pe nimeni. Nu vă convine politica editorială a revistei ACUM, lumea internetului e mare și sunteți liber să o cutreierați.
În sfârșit, dacă ați ajuns să vă legați de ortografia limbii unei persoane care v-a făcut – în mod justificat ridicol, asta dovedește în ce sărăcie de argumente vă scăldați.
Si inca ceva, doamna Lucaciu, daca tot e sa vorbim frantuzeste. In tarile francofone, in care am placerea sa traiesc de mai bine de 20 ani, “se vendre” are un inteles cit se poate de pozitiv. “Savoir se vendre”, pe piata muncii, reprezinta esenta cautarii unei slujbe. Poate ca in romaneste expresia nu si-a cistigat inca onorabilitatea, dar aici, la capitalisti, e de bine! Nu pune deloc etica la indoiala.
Și încă ceva, domnule Andrian, care vă legați de exprimarea doamnei Lucaciu, plecată din România de mult mai mult timp de câți ani trăiți dumneavoastră cu plăcere prin țări francofone, aici nu e vorba de nicio vânzare (după cum sunteți incapabil sau nu doriți să înțelegeți) pentru că niciunul dintre noi nu căutăm o slujbă la revista ACUM, care nu e nici tabloid, așa cum cu ironie afirmați, și nu are nici „strategii comerciale”. Tot repet în speranța că veți fi capabil să înțelegeți sau că veți avea buna credință să acceptați și să vă cereți scuze pentru calomnia proferată.
Domnule Clej,
Ca sa nu cumva sa ramineti cu impresia ca stiti si Drept, asa cum se pare ca le stiti pe toate, va trimit o scurta explicatie despre diferenta dintre difamatie si calomnie in Dreptul elvetian, aflat, dupa cite se pare, in afara perimetrului romanesc, prea strimt pentru vederile Dvs.:
Art. 173 CP : Diffamation
Celui qui, en s’adressant à un tiers, aura accusé une personne ou jeté sur elle le soupçon de tenir une conduite contraire à l’honneur, ou de tout autre fait propre à porter atteinte à sa considération, celui qui aura propagé une telle accusation ou un tel soupçon, sera, sur plainte, puni d’une peine pécuniaire de 180 jours-amende au plus
Art. 174 CP : Calomnie
Celui qui, connaissant la fausseté de ses allégations, aura, en s’adressant à un tiers, accusé une personne ou jeté sur elle le soupçon de tenir une conduite contraire à l’honneur, ou de tout autre fait propre à porter atteinte à sa considération, celui qui aura propagé de telles accusations ou de tels soupçons, alors qu’il en connaissait l’inanité, sera, sur plainte, puni d’une peine privative de liberté de trois ans au plus ou d’une peine pécuniaire.
Ce que le droit veut protéger par ces dispositions: le droit veut garantir à chaque personne qu’elle ne sera pas considérée (à tort du moins) comme une personne méprisable.
Deci la elvetieni e ca la romani, si nici nu putea fi altfel. „Mépris” inseamnind dispret, in romaneste. Faptul ca as pune la indoiala in mod public caracterul benevol al activitatii Dvs. la revista ACUM nu v-ar putea sub nici o forma stirbi reputatia. Nu v-ar afecta onoarea, nu v-ar supune dispretului. Degeaba ii tot dati inainte cu acuze, ele sint nejustificate. In mod evident va face placere sa le deversati. Si cu aceasta discutia noastra pe aceasta tema s-a incheiat. Aveti dreptate, nimeni nu-i obligat sa se incontreze aici cu Dvs. Nu a fost vorba de atacuri la persoana, v-am pus doar la punct asupra a ceea ce nu cunoasteti: Drept si mai ales respect pentru interlocutor.
In legatura cu aceasta, à propos de ceea ce spuneati intr-un mesaj anterior, despre Chamberlain si Churchill, va semnalez ca nu sintem in stare de razboi. Fascistoizii aia pe care ii faceti una cu pamintul nu sint Hitler, iar Dvs. nu sinteti Churchill. Nu traim in Europa acelor vremuri. Pina una-alta, traim in state de drept, cel putin noi doi. Faptul ca Romania nu e inca un stat de drept evoluat, nu va acorda Dvs. dreptul sa jigniti unii interlocutori din tara, asa cum o faceti in mod sistematic pe situl Dvs. Criticati continuu mentalitatea romaneasca, dar sinteti un perfect reprezentant al ei! In lumea civilizata, interlocutorii se pun de acord sa nu fie de acord, nu se porcaiesc, chiar daca sint in grav dezacord. Adio, domnule Clej, nu mi-a facut placere…
Doamna Lucaciu, nu luati in seama ceea ce a scris respectivul mai sus. Nu „m-am luat” de exprimarea Dvs. A fost o mica corectura de ortografie, avind in vedere ca era vorba de o repetitie, in textul Dvs. Nu e nici o nenorocire, nici eu nu folosesc noua ortografie.
Domnule Andrian, nu mai recurgeți la copy-paste. Ați spus o minciună malițioasă, menită să pună la îndoială credibilitatea celor care scriu la revista ACUM, adică o calomnie. Adio și cale bătută în hăul virtual.
Dl.Mihai Dan Andrian,
Sper ca stiti engleza
In engleza se spune la fel ca si in franceza „he/she knows how to sell himself/herself” care in citeva cuvinte inseamna „he/she knows how to show themselves in a better light”, echivalent cu “Savoir se vendre”,
Dar cind se spune „he/she is sold to the company” sau in franceza „il/elle est vendue à la société” , asta ia o noua conotatie si nu este considerata deloc ca fiind ceva pozitiv, din contra.
Sper ca acum ne-am inteles si ca sa fiu sigura de acest fapt, am sa repet: REVISTA ACUM NU ESTE VINDUTA NIMANUI si nu incearca sa incite certuri, rafuieli si „batai” intre cititori.
Doamna Lucaciu,
Ne-am inteles foarte bine. N-am sustinut si nu sustin ca revista ar fi „vinduta” in sensul pe care il mentionati. Am citit despre asta pe siturile adversarilor ei si stiu ca e un argument de lupta. Nu ma intereseaza lupta asta si din punctul meu de vedere puteti fi „vinduti” cit si cum vreti, nu ma deranjeaza. Dar e clar ca nu e cazul, si acest subiect e inchis, in ceea ce ma priveste.
Speram ca revista sa fie vinduta in sens comercial, dar inteleg ca nici asa nu e. Pacat, ar merita, intr-un fel sau altul, pentru ca articolele sint interesante, asa cum am mai spus. Poate gasiti o cale in viitor, asa cum se vind toate publicatiile bune.
Inteleg si faptul ca revista nu incurajeaza incaierarile verbale si mitocania, la discutiile de dupa. Dar Dvs. intelegeti ce-i reprosez eu domnului Clej pe acest sit?
Eu sustin civilizatia in comunicare, in orice situatie. Asa cum ii spun Individului ca nu are dreptul sa jigneasca, la comentarii, asa ii spun si lui Ion Coja sa stearga imediat de pe situl sau mesaje de tipul „Individul e o jigodie”. E si acum acolo, il poate citi oricine! Asa ceva e inacceptabil. Poti spune lucrurilor pe nume intr-un fel cu totul acceptabil, numai sa vrei sa faci asta. Eu i-am cerut Individului sa „vrea” sa nu mai jigneasca la discutiile post-articole. El face asta sistematic cu toti cei ce nu-i impartasesc punctele de vedere. Faptul ca revista ii permite sa faca asta, si inca sistematic, in paginile sale, vine in contradictie cu afirmatia Dvs. de la sfirsit.
Cu stima.
„Civilizația” de care vorbește domnul Andrian vine în contradicție flagrantă cu faptul că și-a permis să calomnieze membrii redacției, mințind că revista are scopuri „comerciale” deși știa foarte bine că spune o minciună.
Domnule Andrian,
Am urmarit cu mult interes „dialogul” dumneavoastra si…m-ati convins. Va explic mai incolo, deocamdata trebuie sa va spun ca cei implicati in ACUM chiar nu sunt usor de corupt. Dupa ce am infiintat partidul „Teapa si Turbinca” (pentru detalii vedeti http://www.acum.tv/articol/34224/) am apelat atat in mod indirect cat si direct la redactorii/colaboratorii revistei ACUM sa ni se alature. In cadrul partidului nostru le-am oferit posibilitati/avantaje nelimitate: „patriotism la greu”, xenofobie aparata de lege, rasism „fara numar” si perfect legal, calomnie dupa bunul plac in locul cafelei de dimineata si cate si mai cate. Am oferit deasemenea posturi strategice fiecaruia: nu le-au acceptat – ce ti-e si cu astia din diaspora, chiar asa – ei cine se cred?
Deci, n-au acceptat…deci nu am reusit sa ii „cumpar” atunci. Deci, Dle Andrian, nu stiu daca sunt vanduti sau nu, da’ cand am incercat sa ii cumpar…n-a mers – probabil ca nu am putut oferi un pret pe masura.
ACUM, stimate Del Andrian, revin la „Va explic mai incolo”. Imi place cum combateti. Suntem entitati complementare: sumneavoastra i-ati gasit deja pe cei de la Acum vanduti, eu…n-am reusit sa ii cumpar in partidul meu. Asa ca sa ii lasam deoparte pe acesti exponenti vanduti/nevanduti ai diasporei, haideti sa haidem si sa facem ceva pentru tarisoara mama! Va propun in mod solemn is oficial postul de Ministru al Integritatii in cadrul Partidului Teapa si Turbinca! Impreuna vom reusi! Pe vanduti ii vom hali!
Ce spuneti? Astept candidatura dvs. (ca nota de subsol, nu numai ca ii com hali, dar vom hali impreuna si niscaiva fonduri europene! – pe cont propriu, ca noi nu suntem vanduti ca astia de la ACUM!)
Stimata Revista,
Atunci cind, in trecut, am lasat sa se inteleaga ca ati beneficia de subventii, nu stiam ca aceasta era neadevarat. Nu am spus deci o minciuna. Nu STIU nici acum, in sensul ca nu am acces la ADEVARUL contabil al revistei, ca sa fiu sigur ca intr-adevar asa stau lucrurile! Documentele astea nu sint publice, sa le putem verifica. In schimb aveam cunostinta de ce ati scris, si anume ca NU beneficiati de subventii, ca munca la ea era benevola. E mare diferenta intre astea doua! Care? Ca n-am crezut ca asa stau lucrurile! Nu va suparati, n-am crezut. Prin aceasta insa nu am calomniat pe nimeni. Domnul Clej nu accepta ca asta nu e calomnie. Calomnia are o incadrare juridica foarte stricta. Nu e calomnie orice afirmatie falsa, chiar daca autorul ei stie bine ca ceea ce afirma e fals (ceea ce nu era cazul meu), daca asta nu lezeaza REPUTATIA, domnule Clej, REPUTATIA nimanui!
Si, la urma urmei, chiar asa fiind: daca eu am calomniat, daca sint un mincinos, si un nemernic, asta il autorizeaza pe acesta sa-si jigneasca de ani de zile interlocutorii, asa cum o face sistematic pe acest sit? Eu zic ca nu.
Tocmai aceasta situatie jenanta m-a dus cu gindul ca ar fi fost vreo strategie a revistei de a-si face audienta si, pe cale de consecinta, bani. Era, daca vreti, un fel de circumstanta atenuanta pentru unele derive mitocanesti, la discutiile cu cititorii. Mi-am imaginat ca totul ar avea vreo noima. Aflu acum ca de fapt nu e vorba nici de strategii comerciale, nici de bani. E timpul ca aceste derive sa inceteze, daca revista vrea sa-si pastreze credibilitatea. Domnul Clej tot vorbeste de „linia editoriala a revistei”. Ce linie, ce editoriala? Asta e mitocanie, nu linie editoriala! Sa asociezi numele unei tari, oricit de prapadita ar fi ea (si este!), cu rahatul, e mitocanie, nu va suparati! Citeam deunazi ca un scriitor din tara, Iaru pare-mi-se, afirma pe un sit ca nu mai trimite articole la ACUM, din cauza manierei asteia detestabile de a face scandal acolo. Asta vrea Revista, sa nu va trimita oameni buni la scris articole bune? Daca da, atunci…pardon, scuzati, bonsoir!
Si cu asta, draga Revista, eu va doresc succes pe mai departe, si ma duc, ca am treaba. In general, discutiile astea sint pierdere de vreme, va rog sa remarcati cita risipa de timp pentru nimic, de citeva zile incoace. El, ca e calomnie, eu ca nu! O prostie, pina la urma urmei, toata tevatura asta sterila, de care sint partial responsabil. Presa romaneasca pe internet tot plina de mizerie ramine, Coja tot „jigodii” va lasa pe situl lui sa apara, nemaipunind la socoteala lucrurile de fond grave, care ramin negationismul de acolo si altele. Sa nu va mirati ca societatea romaneasca se scalda in baltoace de genul asta, ca nu evolueaza cum ar trebui. Ce facuram noi de 3 zile incoace, aici, e o imagine buna a ceea ce fac ei, acasa, de ani de zile…
Va incredintez ca nu am avut in intentie sa agresez revista, nici pe Dvs. stimati colaboratori, indiferent ce va zice domnul Clej, ca de obicei, dupa. Numai bine!
Cu stima.
Domnule Burghelea,
Nu m-am gindit nici o clipa ca stafful revistei, sau colaboratorii ei, ar putea fi corupti sau „vinduti”, in sensul moral negativ al cuvintului. M-am gindit insa ca ei ar putea face ceva bani cinstiti, din comert cu revista, in sistem Jerry Springer Show. Asta e altceva. Ca traiesc in Coockoo Land, de ma pot gindi la asa ceva, posibil. La cit circ e in presa din tara, si la ce gusturi au cititorii nostri, in majoritate, nu e de mirare. Insa nu a fost vorba in ceea ce am scris de bani oculti, coruptie, sau tari ori organizatii participante la batalii ideologice. Nici vorba de asa ceva, recititi-mi interventiile, va rog.
Va multumesc pentru propunerea de la ministerul Dvs., sint ocupat cu Ministerul Calomniei Domnului Clej (M.C.D.C.), nu pot! Prea mult de munca acolo la el, je suis débordé…
Cu stima.
Domnule Andrian,
Va dezvalui un secret.
Petru are o modalitate de comunicare pe care o foloseste uneori si pe care el insusi o numeste „testing to destruction”. Aceasta modalitate este una dintre componentele originale in revista ACUM, pe care nu o mai gasiti in alta parte. Am sa va explic pe larg.
De cate ori se iveste ocazia cate unei insinuari calomnioase ca si cea a dv., si are timp (dar nu doar in astfel de cazuri in care ne priveste direct dar si in cazul in care sunt atacate principii si valori ale societatii civile dragi noua) Petru – pe care il cunosc nemijlocit de o viata, si stiu ce vorbesc – un om deosebit de manierat, curtenitor, super educat, discret, de o onoare si incoruptibilitate pentru care bag mana in foc – intervine de pe pozitii de jurnalist investigativ personal implicat si ii bruscheaza pe cei care ataca, spre surpriza acestora.
In general cei care ataca sub o forma sau alta in spatiul virtual nu sunt obisnuiti cu aceasta reactie. Ei sunt obisnuiti sa fie lasati in pace, „ca tot nu li se poate face nimic”. Ei bine, la ACUM nu este cazul. In aceasta revista exista o preocupare aproape obsesiva nu doar sa ne mentinem un nume curat, dar sa nici nu ne asociem cu persoane care nu adopta un standard inalt de valori ale societatii civile.
Urmare acestor „ciomege virtuale” pe care le primesc cei care dau cu batul (aparent calificativele lui Petru sunt adesea disproportionate in raport cu intensitatea atacului initial) unii se trezesc si isi cer scuze (foarte rar) dar majoritatea il acuza pe Petru de badaranie, etc. Eu va spun ca nu este asa. Petru are un fler iesit din comun in depistarea atitudinilor ambigui, a tarelor sociale manifestate prin xenofofie, conflict de interese, etc., etc. El are, in plus, scoala BBC-ului unde cariera sa a atins maximul inainte de desfiintarea sectiunii in limba romana, din ratiuni care nu au tinut de vointa sa si a fost „concediat” de acolo, in semn de recunoastere a contributiei lui profesionale, cu o despagubire constand intr-o suma pe care nici 5 la suta dintre romani n-o castiga intr-o viata de om.
Asadar, va intreb direct: sunteti si dv. dintre cei care aplica „testing to destruction”? De data asta in oglinda, testandu-ne pe noi. Sincer, nu cred. Dar puteti sa ma contraziceti, pentru ca pareti preocupat de a face un lucru bun. Ca sa ma contraziceti, va spun ceea ce spun tuturor celor vexati cum sunteti dv. acum: aplicati proverbul „If you can’t beat them… Join them!”. In timp, veti fi mandru de decizia dv. cum si eu sunt mandru de colegii mei editori, carora le datorez traiul virtual intr-o Romanie curata, chiar daca aceasta Romanie este alcatuita din fragmente rezidente in Israel, Canada, Anglia, SUA, India, Suedia, etc… si DA, categoric, si in Romania 🙂
Domnule Maier,
Va multumesc pentru explicatii. Au fost utile si binevenite. Multumesc, de asemenea pentru tonul bonom, care m-a facut sa ma gindesc la Dvs. ca la „politistul cel bun”. De celalalt am avut parte pina ieri si, daca nu „marturisesc” de buna voie azi, duminica, poate ma va lua la mina de miine, luni, iarasi…
Am sa va fac si eu niste confidente. Demersul meu fata de revista nu a fost nici atac, nici treaba serioasa. Sa va explic (si eu).
1) Nu a fost atac, pentru ca nu-mi sta in fire, educatie, obiceiuri, sa atac pe nimeni. In particular, intreprinderea Dvs. de la revista ACUM merita sprijinita, nu atacata. Idealurile ei, si de care vorbiti in raspuns, sint si ale mele. De aceea ma aflu unde ma aflu, si nu acasa, cum ar fi firesc, pentru ca pierdusem orice speranta de a le intilni acolo pina la sfirsitul vietii mele. Am preferat sa le caut in alte parti, prin lume. Am avut norocul sa le gasesc, pina la urma, nu fara ceva peripetii. (Domnul Clej vorbea despre asta intr-unul din articolele sale, mai demult).
Vad ca si Dvs. considerati ca insinuarile mele au fost calomnioase. Nu au fost. Daca v-ati uita bine la ceea ce am insinuat, nu era vorba deloc de decadere morala. Era de bani. Imediat ce am adus vorba de ei, o mare de scuturi s-au ridicat in fata satirului meu: doamna Lucaciu, domnul Burghele, ca sa nu mai vorbim de gidele de serviciu! Toti sa-mi dea la oase, pe tema „vindutului”, a coruptiei, a cumparatului, etc., mai rau ca pe vremea cind banul era ochiul dracului imperialist! Asta arata cit de tensionata este atmosfera la revista, si cit de hot este cimpul de bataie. Nici nu am apucat bine sa va explic ce voiam sa zic, ca antiaeriana s-a si declansat, sa ma sfirtece! Si nici acum, dupa ce mi-am scuipat plaminii pe sit in justificari, Dvs. credeti in continuare ca am venit cu pisica moarta in traista, sa v-o arunc in ograda, miseleste!
Banii, dupa cum bine stiti, domnule Maier, intretin zimbetul oricarei intreprinderi, fie ea materiala sau intelectuala, ideologica sau de divertisment. Daca ati avea, si inca multi, la dispozitie, in nobila Dvs. misiune de la ACUM, poate ca n-ati avea nevoie de amabilitatile domnului Clej, pe posta de „incalzitor de sala”, cum se zice pe la studiourile TV, cel putin prin in Franta. Poate i-ati contra altfel pe adversari si poate nici n-ati mai avea nevoie de ei, la urma urmei! Ma tem ca adversarii astia va cam tin in viata, in prezent, intre altele. Din pacate, faima revistei s-a dus si asa, dupa cum am inteles eu din googaleala pe care am efectuat-o. Numai citi va injura va trimit altii sa vada ce se petrece acolo, pe sit. Iata, numai vorbaraia asta inutila cu mine s-a intins pe atitea zile si a atras, banuiesc, ceva vizite. Pierdere de vreme!
Eram convins ca faceati bani din revista si credeam ca era bine ca faceati bani. Si mai cred si acum ca daca i-ati putea face cumva, multi, ar fi excelent! Asta era esenta „calomniei” mele. Aveam ceva obiectii la maniera, in rest totul mi se parea foarte bun. M-am ales cu niscaiva scatoalce si cu un prieten pe viata! Ma bucur ca in realitate e altfel, dupa cum il descrieti. Nu e imposibil, pentru ca scrie ca un senior, dar baga prea multe mirodenii in sos.
2) Interventia mea nu a fost treaba serioasa, pentru ca imi dau seama ca ceea ce faceti la revista e treaba serioasa. Ori, eu treburi serioase in limba romana nu mai fac demult. Pentru asta iti trebuie continuitate lingvistica, culturala, politica, sociala, adversari, fascistoizi, negationisti, rasisti, ceea ce eu nu mai am. Ma plictisesc de moarte in paradisul lumii fara de ei, aici, unde am visat dintotdeauna sa ajung. Am ajuns in fine si, iata, ma sinucid din plictis, fara obiective! Nu-mi inchipuiam sa ma intorc, sa le caut, in ghena pe care am parasit-o. Serios vorbind: nu ma mai pot ridica la nivelul colaboratorilor Dvs., la analiza, la scris. L-am avut, poate, odata. Acum nu-l mai am. De-abia va mai scriu, ce va scriu, de pe post de cititor-admirator. Multumesc pentru invitatie. Nu era vorba deci de a va bate, de a va invinge cumva. Nu vedeti ca nu reusesc nici macar sa va conving ca nu v-am injurat?
M-as bucura sa mai pot circoti pe marginea santului, pe la articole, dar daca vine unul si ma spurca tot timpul, ce haz sa mai aiba si asta? Nu vedeti ca si pe aia care-l aproba ii repede, de nu se vad? Va mai amintiti de ziua in care depus si Dvs. armele, in tara, si ati plecat? Asa plec si eu acum din romanitatea asta grozava, pentru a nu stiu cita oara…Tot revin, apoi tot plec, de greata, si iar revin, cind uit cum e, ca sa plec degraba, aproape imediat. E, poate, blestemul nostru, al astora plecati care nu pot uita ca sint totusi, basically, romani…
Cu bine si oricind alaturi de faptele Dvs. bune.
Domnule Maier,
Daca-mi permiteti inca citeva vorbe legat de ce mi-ati scris. Nu sint adeptul metodei „testing to destruction”. Nu sintem la razboi, sa distrugem, ca de nu, ne distrug ei. De aceea, nu v-am aplicat metoda asta, ca sa raspund intrebarii Dvs. Am rugat doar, in mod repetat, ca nu auzea, sa dea mai mic volumul la jigniri. Atit.
Asa cum spuneti ca agresorii lovesc si apoi fug, cu constiinta ca nu vor fi sanctionati, asa cred ca si Dvs., ca revista, va imaginati ca testul acesta la distrugere va ramine fara consecinte. Méfiez-vous! Ca s-ar putea sa v-o faca vreunul, si sa va vad atunci daca veti mai face „esprit de corps”, la numaratul banilor de plata a daunelor morale. Intimplator ati nimerit prost cu mine in materie de Drept, si desi stiu cit de greu e sa-l tragi pe unul la raspundere pentru asa ceva, pe Internet, va spun ca imposibil n-ar fi. Daca mi-as pune mintea sa va demonstrez ca identificarea mea, pe acest sit, cu fascistoizii e defaimatoare (ca nici asta n-ar fi calomnie), mi-ati reprosa ca n-am avut umor!
Eu zic ca statul de drept se construieste in respectul bunului simt, mai intii, si al legii, dupa. Chiar daca „ei” nu au bun simt si nu respecta legile, si nici autoritatile nu se prea omoara sa le impuna si aplice, noi le respectam! Si daca ne asumam rolul de educatori, nu o facem cu „ciomagul”, fie el si virtual, ci cu vorba masurata, justa, exacta, clara, dreapta, eficace. Nu sint convins ca a-i trata drept rahati ii impresioneaza prea tare, in schimb ne pune in mina un rouge à lèvres de culoare kakie (ca sa zic ca la armata), foarte asemanatoare CU. Mie metoda asta cu „ciomagul” nu-mi inspira nimic bun, ca sa nu mai vorbesc de Robin Hoozii privati, care sa se substituie organelor de urmarire penala. De ciomag am avut parte la fascisti (si ideologic, nu numai la propriu), de ciomag am avut la comunisti (tot asa), macar acum sa trecem la altceva, daca tot am constat ca n-a fost bine.
Cele bune!
Domnule Andrian,
Revin ca sa intelegeti pe deplin pozitia mea si, se pare, a revistei.
Nu suntem interesati de colaboratori cu care trebuie sa ne purtam cu manusi, de asa-numite persoane „high- maintenance”, cu un ego exacerbat, care se supara daca nu le publicam vreun articol, pe care trebuie sa-i tragem de maneca pentru a scrie sau a comunica cu publicul, pe care, intr-un cuvant, trebuie sa-i impingem de la spate.
Avem nevoie de colaboratori care-si asuma raspunderi, care sunt capabili sa se certe cu noi daca este nevoie. Nu o data Petru sau eu ne-am cerut scuze cand am gresit. Important este insa ca adevarul sa triumfe.
Nu avem nici macar nevoie de cititori multi si nici nu vrem „sa crestem repede”. Sper ca se intelege asta din ceea ce scriu si este destul de clar, nu e nici o politica perversa de marketing in asta.
In fine, iata ce ati ratat dv., demonstrand un comportament „doar” inteligent, dar nu unul intelept.
Ati adus o acuzatie implicita de „vanzare” a revistei, in loc sa ne intrebati acest lucru in clar. Chiar si la modul „mai, si totusi…” „ca prea…”
Noi am fi raspuns: „Nu. Chiar facem ce ne taie capul, nu ne plateste nimeni pentru asta. Sigur ca vrem sa facem si bani, dar daca nu se poate pastrandu-ne tinuta, atunci asta este, o sa continuam si fara bani”.
In treacat fie spus, o intrebare civilizata pe aceasta tema ar fi primit un raspuns civilizat. Una insinuanta si „la mishto”, un „ciomag virtual”. Ati observat ca folosim „ciomagul virtual” numai in raporturile cu cei care fie nu pornesc cu noi de la premisa de nevinovatie fie ne ataca pe fata?
In acel caz, dv. ati fi putut fie spune „Bravo mai, va admir”. Sau, daca ati fi avut vreo dovada ca mintim, efectiv ne-ati fi distrus. Pentru ca niste indivizi ca noi, care sustin sus si tare ca nu sunt platiti, efectiv pot fi distrusi de un singur om care dovedeste contrariul.
Cu alte cuvinte, daca erati intelept, de la inceput nu intrati in toata dandanaua asta (care dv. v-a mancat timp iar noua ne-a permis sa dam explicatii clare si perspective noi celorlalti cititori!). Asa, sunteti „doar” foarte inteligent, „iesind din dandana”. Sper sa intelegeti ca intelepciunea te fereste inclusiv de nevoia de a iesi din gropi, pentru ca pur si simplu nu cazi in ele.
In particular, vreau sa precizez, in timpul anchetelor si torturii prin care am trecut ca detinut politic, principala acuzatie care ni s-a adus a fost ca suntem platiti de Moscova. Fapt ce n-a putut fi dovedit nici de Securitatea din acele vremuri, spre marea lor dezamagire. (Altfel, poate azi va scriam de la Novosibirsk, nu de la Washington). Eu chiar cred ca pe lume exista oameni de caracter – si asta imi da un confort deosebit. Incercati si dv.!
Domnule Andrian, v-a spus cineva ca sunteti vorba-lunga? Daca nu, v-o spun eu. N-aveam de gand sa mai intervin, dar cand vad ca va place sa vorbiti ca sa va auziti sau mai degraba sa scrieti ca sa va cititi ma simt nevoit sa interrvin.
Dumneavoastra nu pareti sa intelegeti sau nu doriti ca a face pe cineva mincinos asa cum ne-ati facut pe noi cand ati refuzat sa acceptati afirmatia noastra (repetata) ca nu incasam niciun fel de bani pentru activitatea de la ACUM este de natura sa aduca atingere reputatiei noastre. Caci daca noi mintim cu privire la sursele de finantare, atunci ce ne impiedica sa mintim cu privire la orice altceva? Si ce poate fi mai important pentru un jurnalist decat credibilitatea sa? Din acest punct de vedere insinuarea dumneavoastra este calomnioasa. Spuneti ca nu aveti dovada faptului ca nu castigam bani. Daca tot va laudati ca sunteti expert in drept (pe langa faptul ca nu plecati de la prezumptia de buna credinta) nu pareti ca in astfel de cazuri dumneavoastra trebuie sa faceti proba veritatii, adica sa va probati acuzatiile.
Eu realizez ca sunteti preocupat de modul in care noi ne ocupam de revista ACUM. Ati o spus o data, de doua ori, de trei ori, nu v-ati plictisit? Am retinut, dar dumneavoastra va ocupati ci cititul, iar noi cu managementul revistei. Repet, daca dumneavoastra nu stiti un lucru elementar si anume ca dintr-o revista de profilul ACUM, in limba romana si cu maximum 18000 de vizitatori pe luna nu poate face bani atunci nu cred ca mai are rost sa discutam.
Domnule Clej,
Da, mi-a spus: Dvs. aici. Si ce-i? Nu asta va e scopul: sa citeasca lumea? Poate ca nu neaparat prostiile mele, dar macar asta le deschide calea catre celelalte, bune, de pe sit. Numai bine, ca va scutesc de osteneala de a scrie. Dvs. nu luati o pauza, lucrati chiar toata ziua, plus duminica? Sinteti tare! Chiar asta m-a si indemnat sa nu cred ca e benevola treaba. Cum era sa cred ca faceti asta gratuit, cind sinteti prezent aproape tot timpul pe Net, la datorie? Cum scriu ceva pe acolo, cum raspundeti! Nu ma pling, doar explic ca era greu de crezut ca cineva e asa harnic pe gratis. Serios vorbesc! Si de muncit, cind mai munciti, ca acolo chiriile si costul vietii sint de speriat? Nu-i nevoie sa-mi dat detalii. Nu va cer socoteala.
Un „adio” cu Dvs. inseamna de fapt „la revedere”. Bine si asa! Eu n-am afirmat niciodata ca ati fi mincinos(i). Nici macar nu am afirmat clar si raspicat ca cineva ar primi bani pentru munca la revista. Am insinuat ca treaba la revista nu ar fi benevola, ceea ce, veti spune ca e acelasi lucru. Am scris: „Mda, bine!”. Nu era o acuzatie. Nu v-am acuzat si nu va acuz de nimic. De ce vreti Dvs. sa aduc eu vreo proba in legatura cu asta, daca nu o reprosez nimanui si daca nu-mi pare infamant? Aveti o sensibilitate excesiva legat de de acest subiect, al benevolatului, in timp ce eu il consider fara nici o importanta! Nu se pune problema sa fiti mincinos, nici legat de asta, nici de altele. Cind ii spun popii ca nu cred in Dumnezeu si in ce imi spune el acolo, la biserica, despre zei, nu inseamna ca-l jignesc, ca-l fac mincinos! A nu crede ceva nu atrage automat stigma asupra celuilalt. E foarte posibil ca cineva sa spuna adevarul, iar altii sa nu-l creada, si sa spuna deschis treaba asta: „Da, dom’le: nu cred!” Credeti ca merita sanctionati, la tribunal? Pai, n-am mai iesi din salile de sedinta nici o clipa, domnule Clej, pe lumea asta. Nu e cazul sa va suparati din cauza asta, ca n-a fost cu rea credinta.
Eu zic ca important e ca am inteles cu totii, dupa toata tevatura asta, cum e cu benevolatul asta la revista. Sper ca ati inteles si Dvs. ce am vrut sa zic cu jignitul, ca mod de a face jurnalism. Nu zic sa nu-i ciufuliti, zic ca poate schimbati registrul, la ceva mai ales. Iar daca chiar va e necesar la orgoliu, regret daca v-am suparat cu insinuarile mele, neacceptind insa nici mort ca v-as fi calomniat.
O saptamina viitoare buna!
Domnule Andrian: repet în termeni cât pot de simpli ca să fiu sigur că înțelegeți – ați pus la îndoială ceva ceea ce noi am afirmat în mod repetat – aici nu există decât două variante – prostie sau rea credință? Cum nu păreți un tăntălău, ca ăia care ne acuză că suntem vânduți, rămâne varianta cealaltă. Or, minciună + rea credință = calomnie.
După cum încerc să vă fac să înțelegeți – nu există nimic mai important pentru un jurnalist decât credibilitatea, iar eu aș vrea să vă dezvăț (pe dumneavoastră și pe alții ca dumneavoastră) de acest obicei românesc de a pleca de la prezumpția de rea credință (Mda, bine, adică lasă dom’le că știm noi mai bine). Încetați odată cu această apucătură stupidă. Revista ACUM este unică în peisajul publicistic românesc pentru că ne conducem după principiul ce-i în gușă și-n căpușă. Dacă nu v-ați dat seama de acest lucru, atunci degeaba citiți revista ACUM. În rest vă mulțumesc că muriți de grija plății chiriilor (sunt proprietar, nu chiriaș) precum câinele de drum lung, dar asta dovedește că sunteți mai interesat de persoana mea și nu de ideile mele. De altfel, am impresia că începeți să faceți o obsesie, altfel n-ați reveni cu aceste comentarii inutile.
Domnule Maier,
Lipsa mea de intelepciune nu e aceea de a fi intrat intr-o dandana, cum ii spuneti. Eu nu vad nici o dandana in ceea ce s-a petrecut intre mine si ACUM. Lipsa mea de intelepciune a fost sa-mi pierd timpul cu polemica, la ACUM. Timp de benevolat or fi avind colaboratorii Dvs., eu nu. Intelept din partea mea ar fi fost sa nu intru in polemici, cind am inteles ca avem opinii complet diferite si ireconciliabile. Intrucit nu vindeti revista sub nici o forma, nici material, nici moral, orice ar veni sa puna aceasta realitate sacra la indoiala constituie o calomnie, in opinia revistei! Scurt, clar si cuprinzator. Si cum eu am pus la indoiala aceasta, chiar si de departe, implicit, in conditiile in care eram la curent cu realitatea, am fost decretat calomniator! Cum asa? Pentru ca v-am pus intr-o lumina proasta, de mincinosi! Stiti ce-ar zice francezii despre asta? Va spun eu: „C’est de de la foutaise. Ils délirent, là!” Credeti-ma, ii cunosc bine…
Noroc ca aici, pe unde traim fiecare (sper sa nu aveti colaboratori prin Coreea de Nord!), nici o instanta administrativa sau juridica n-ar lua asa ceva in serios. Ma tem ca operati cu notiunea de „calomnie de bulevard”, din formula domnului Clej: „minciuna + rea credinta = calomnie”, nu cea juridica, pentru care poti da realmente de dracu’. Nu poate fi vorba de doua feluri de calomnie, una, asa, de antrenament, si alta din meciurile oficiale, care conteaza. Intrebati un jurist cum stau lucrurile cu calomnia si ma veti intelege, ca nu exista decit un singur tip: aia adevarata. Chiar daca are definitii juridice diferite, in diferite tari.
Domnule Maier, inchei exprimindu-mi regretul pentru relele tratamente la care ati fost supus de regimul comunist, in Romania.
Domnule Clej, dialogul nostru a luat sfirsit.
Este evident ca dv., d-le Andrian, nu intelegeti inca pe deplin cele ce spun. O secunda, deci.
Nu va reprosez decat un singur lucru, si anume ca acela ca, avand un dubiu (ceea ce reprezinta dreptul dv. inalienabil), in loc sa intrebati mai intai, ati emis o judecata. Sunteti de departe superior detractorilor nostri de duzina, pentru ca recunoasteti ca judecata respectiva a fost gresita (majoritatea merg „pana in panzele albe” si nu recunosc niciodata).
Ceea ce ati obtinut insa, nu a fost o pierdere de timp. Am pretentia ca am contribuit la educarea dv. si a unora dintre cei care au urmarit dezbaterea deoarece in viitor, cand datorita acestui dialog veti si vor ajunge sa porniti/porneasca de la premisa de nevinovatie, veti avea o pozitie inteleapta. Ne-ati ajutat enorm cu atitudinea dv., deoarece am putut expune pe larg acest principiu, o data pentru totdeauna si pe un exemplu concret.
Va asigur ca de altfel nici nu mai am ce spune pe acest subiect, din acest moment. Nu ca n-as vrea, dar pur si simplu s-a epuizat!