Joi 1 decembrie ne-a părăsit un Om Adevărat, un intelectual adevărat, un bun prieten: profesorul Leon Volovici. Cercetător al istoriei literaturii românești, al istoriei evreimii române, al istoriei culturii, al istoriei antisemitismului. Unul dintre marii oameni ai generației, Un om căruia nu puteau să-i fie găsite defecte, ci numai calități. Un om de la care nu se putea să nu se învețe ceva, chiar în cazul unei simple convorbiri. Un om care a influențat asupra multor oameni, inclusiv asupra subsemnatului, probabil fără să-și propună să exercite o asemenea influență. Răpus de o boală grea cu care s-a luptat din răsputeri în ultimii doi ani ai vieții. Până când boala l-a învins. Până când Creatorul Lumii l-a chemat la dreapta Lui, în lumea veșniciei și a dreptății. Lume în care va ședea, probabil, la un loc de cinste, așa cum a șezut și în lumea aceasta, a oamenilor. Pentru că era imposibil cuiva să-l cunoască pe Leon Volovici și să nu se apropie de el, să nu-i devină prieten. Pierderea lui mi se pare un lucru ciudat. Parcă mi se pare imposibil să nu-l mai caut la telefon, întrebând – la început din politețe și neauzind bine vocea la telefon, apoi în glumă – dacă pot să vorbesc cu ”domnul profesor Leon Volovici”. La care urma răspunsul lui: ”nu știu, să vedem dacă este acasă”. Știu că îmi va lipsi, ca prieten și ca sfătuitor academic.
Leon Volovici: crâmpeie de viață
Cine era Leon Volovici? Răspunsul l-a dat el singur, într-un volum memorialistic, intitulat ”De la Iași la Ierusalim și înapoi”, scris sub forma unor conversații cu prietenul său, filosoful clujean Sandu Frunză, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai.
Născut la Iași în anul 1938, într-o familie evreiască, Leon Volovici a crescut în cartierul evreiesc din vestitul oraș moldovean. El a cunoscut Holocaustul, războiul, regimul comunist dictatorial și a fost marcat de aceste tragedii istorice încă din copilărie. A cunoscut aceste fenomene dureroase din istoria României, țara lui natală și le-a respins deși nu se putea opune lor în mod direct. Teroarea comunistă a fost atât de puternică, încât părinții lui se temeau să vorbească despre fiul lor cel mai mare, plecat în Palestina mandatară prin intermediul unei organizații sioniste și stabilit într-un kibuț în anul 1946, atunci când Leon era copil. După absolvirea liceului, Leon Volovici a urmat cursurile Facultății de Litere ale Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, pe care a absolvit-o în anul 1962. Era atras de literatură și de filosofie, dar nu de ideologia oficială. În perioada 1962-1964 a fost profesor de limba română în comuna Bivolari. Ulterior, Leon Volovici a revenit la Iași (în anul 1964), devenind cercetător la Institutul de Istorie Literară și Lingvistică până în anul 1984, când a plecat în Israel. În volumul memorialistic menționat, el povestește despre doctoratul lui, publicat în anul 1976 sub titlul ”Apariția scriitorului în cultura română”. De asemenea, el a colaborat la ”Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900”, apărut în anul 1979. În același volum memorialistic, Leon Volovici povestește despre ”chestiunea antisemitismului”, experiența sa personală privitoare la manifestări antisemite în perioada comunistă. Antisemitismul este o ”maladie a spiritului”, afirmă Volovici citându-l pe Constantin Noica. Referindu-se atât la perioada comunistă, cât și la cea post-comunistă, Leon Volovici afirmă: ”Șocantă pentru mine este altă constatare: tendința unor oameni inteligenți și de bună calitate de a aplica o distincție etnică – noi românii – voi evreii – în contexte politice actuale, în care distincția e neadecvată și irelevantă”.
În anul 1971, în decursul unei călătorii de documentare la Varșovia, în Polonia, Leon Volovici – care devenise specialist în limba și literatura polonă – și-a cunoscut viitoarea soție, pe Hania, cercetătoare la un institut academic, în psiholingvistică. Hania s-a căsătorit cu el, a venit la Iași, ulterior în Israel, la Ierusalim, împreună cu el și i-a fost apropiată și devotată toată viața. Familia are doi copii, Anna și Marc.
Stabilirea în Israel
La fel ca mulți alți intelectuali evrei din România, Leon Volovici s-a văzut pus în situația de a alege între integrarea în viața socială și culturală românească marcată de tentația și pervertirea comunistă – sau alternativa stabilirii în Israel. În cele din urmă, el alege cea de a doua alternativă, părăsind România în perioada ceaușistă. Au urmat dramele adaptării la o viață culturală nouă, la o ambianță diferită. A ieșit în evidență și relația lui complexă cu mediul și cultura în care se formase. Adaptat vieții intelectuale israeliene în mod treptat, Leon Volovici a introdus teme ale istoriei și culturii evreilor din România în cercetarea istoriografică și de istorie literară israeliană. Tot el a introdus metode de studiu și de lucru diferite, noi din punctul de vedere al istoriografiei israeliene. Una dintre aceste metode este analiza vieții intelectuale și a scrierilor diferiților intelectuali în cadrul studiului evoluției gândirii antisemite. Leon Volovici a cercetat această temă cu privire la România. Diferiți istorici israelieni au preluat metoda, adaptând-o la cercetarea istoriei evreilor și a antisemitismului în alte țări.
Venit în Israel în anul 1984, Leon Volovici s-a stabilit la Ierusalim împreună cu familia lui. La Ierusalim a început să lucreze în cadrul Institutului Yad Vashem de studiere a istoriei Holocaustului, temele cercetate de el fiind referitoare la istoria antisemitismului și Holocaustului românesc. La Yad Vashem a lucrat alături de prietenul lui, regretatul doctor în istorie Jean Ancel. Împreună cu el a editat revista ”Romanian Jewish Studies”, în limba engleză, în anul 1987. Revistă din care, din păcate nu au apărut decât două numere: se punea problema deosebit de spinoasă a sponsorizării. În mod paralel, Leon Volovici a lucrat la postul de radio ”Kol Israel”, emisiunea în limba română. Prezentând cărți noi de interes pentru publicul de limba română din Israel, precum și conversații cu intelectuali de această limbă. Specializat în cercetarea istoriei ideologiei naționaliste și a antisemitismului românesc, Leon Volovici a realizat studiul ”Nationalist ideology and antisemitism: the case of Romanian intellectuals in the 1930s”, apărut în limba engleză în anul 1991, la Oxford – și publicat și în două ediții în limba română, prima în Germania în anul 1993 și a doua în România în anul 1995, sub titlul ”Ideologie naționalistă și problema evreiască: eseu despre formele antisemitismului intelectual”. Împreună cu prietenul său Costel Safirman, Leon Volovici a organizat ”Cercul cultural al originarilor din România”, la cinemateca din Ierusalim. În acest cadru au avut loc numeroase întâlniri cu personalități culturale de limba română sau originare din România din Israel, precum și cu personalități culturale din România sau emigrate în alte țări, evrei și români. O parte a dezbaterilor din cadrul acestui cerc cultural au fost publicate de către organizatori în două volume apărute în România, ”Întâlniri la Ierusalim” (în anul 2001) și ”Noi întâlniri la Ierusalim” (în anul 2007).
La Universitatea Ebraică din Ierusalim
După câțiva ani de activitate prodigioasă la Institutul Yad Vashem, Leon Volovici a fost angajat cercetător în cadrul Institutului de Iudaism Contemporan al Universității Ebraice din Ierusalim. De asemenea, el a lucrat și în cadrul Centrului Vidal Sassoon pentru Studiul Antisemitismului, ca și al Centrului pentru Studierea Evreimii Române, ambele în cadrul aceleiași universități. În acest cadru el și-a continuat activitatea de cercetare și publicistică. În mod paralel, el a ținut un curs de istorie a evreilor din România în secolul al 20-lea, destinat studenților de la Master în Iudaism Contemporan. Mulți studenți, originari din România sau proveniți din familii originare din România, au frecventat acest curs, ajungând la finalitate: lucrare de MA pe această temă, sub conducerea profesorului Leon Volovici. Astfel, datorită acestui om, interesul pentru istoria evreilor din România a crescut în Israel, acest domeniu ajungând să facă obiectul unui curs universitar. Leon Volovici a învățat limbile ebraică și engleză la perfecție, ajungând să fie apreciat și prețuit atât de intelectualii israelieni originari din România, cât și de mulți intelectuali israelieni nativi sau originari din alte țări, cărora le oferise un domeniu nou: istoria evreo-română. El a ținut cursuri modulare și în cadrul departamentelor de studii iudaice întemeiate la universitățile din București și Cluj. În anul 1994, în cadrul Centrului Vidal Sassoon pentru Studiul Antisemitismului, Leon Volovici a publicat o broșură studiu în limba engleză referitoare la antisemitismul existent în întreaga Europă Răsăriteană post-comunistă (”Antisemitism in post-communist Eastern Europe: a marginal or central issue?”). În anul 1996, împreună cu cercetătoarea literară Gabriela Omăt, Leon Volovici a editat ”Jurnalul” scriitorului Mihail Sebastian, din perioada 1935-1944. Acest jurnal a trezit numeroase dispute și polemici asupra istoriei României, evreilor din România, antisemitismului, Holocaustului și legionarismului, ca și asupra unor personalități culturale și intelectuale de prim rang din cultura românească. Tradus în câteva limbi, acest jurnal a contribuit la cunoașterea realității românești din perioada interbelică și a celui de al doilea război mondial, precum și a Holocaustului evreilor din România, fiind o mărturie literară de primă mână. Totodată, el a contribuit la cunoașterea literaturii românești în lumea occidentală. Leon Volovici a mai editat ”Amintirile unui intelectual evreu din România”, Arnold Schwefelberg (în anul 2000); un volum de ”Eseuri despre iudaism: mărturii de ieri și de azi” de Eugen Relgis (împreună cu cercetătoarea Camelia Crăciun, de la Centrul de Istorie al Federației Comunităților Evreiești din România, recent, în anul 2011), precum și un volum de articole despre ”Iudaism și elenism” de Benjamin Fondane –Fundoianu (în anul 1999). Tot el a publicat un volum de conversații cu prietenul lui Norman Manea, intitulat ”Sertarele exilului”, referitor la problemele României în perioada comunistă și post-comunistă, ca și la problemele evreilor din această țară, precum și la problemele emigrării și exilului. În anii 2004-2008, Leon Volovici a fost redactor pentru problemele și temele referitoare la evreimea română în cadrul a două enciclopedii importante, ambele apărute în Statele Unite ale Americii: ”The YIVO Encyclopedia of Jews in Eastern Europe” și ediția a doua a vestitei ”Encyclopaedia Judaica”. În acest cadru el a contribuit cu numeroase articole academice și – în același timp – popularizatoare. Mai mult decât atât: Leon Volovici a ales colaboartori din rândul cercetătorilor istoriei evreilor din România, din Israel, România și alte țări. Ocazie pentru el de a ajuta multor cercetători de a pregăti articole enciclopedice și de a-i încuraja pe aceeași cercetători în acest domeniu. Colegialitatea, prietenia, obiectivismul, selectivitatea a tot ce poate fi mai bun au fost însoțite de cuvinte de încurajare din partea lui Leon Volovici, care s-a dovedit a fi un adevărat ”spiritus rector” în acest domeniu. Am avut onoarea de a mă număra printre acești colaboratori la cele două enciclopedii și îi mulțumesc lui Leon Volovici pentru ajutorul său, fie și pe această cale postumă.
După anul 1989, Leon Volovici și-a reluat activitatea literară și publicistică în România. Prin articole numeroase publicate atât în presa academică, cât și în presa literară și culturală, el a luptat împotriva antisemitismului, dar și împotriva neocomunismului, rămășițelor influenței dictaturii, incorectitudinii. El a cultivat literatura de bună calitate. În anul 2004 el și-a reeditat cartea ”Apariția scriitorului în cultura română”. A fost membru în Comisia Wiesel și unul dintre autorii raportului acestei comisii, care a demonstrat că a fost Holocaust în România, că evreii au suferit în această țară în timpul dictaturii antonesciene. Celor care au afirmat ca mareșalul Ion Antonescu a salvat evreii din Vechiul Regat și din Transilvania de Sud, Leon Volovici le-a răspuns ca dictatorul român nu i-a salvat pe acești evrei, ci i-a cruțat din cauza evenimentelor, după ce distrusese fizic pe evreii din Basarabia, Bucovina și Transnistria Ucraineană. Leon Volovici a făcut aceste afirmații atât în scris, cât și oral, în conversații cu prieteni, colegi, cunoscuți.
Leon Volovici a participat la numeroase simpozioane de istorie și literatură din Israel, România și alte țări. El însuși a organizat câteva simpozioane și congrese internaționale specializate, în cadrul Universității Ebraice din Ierusalim. Printre ele un simpozion asupra lui Mihail Sebastian, altul asupra lui Moses Gaster, altul asupra arestărilor politice ale sioniștilor în România în timpul deceniului stalinist. De asemenea, el a fost membru în comisia pentru acordarea Premiului Rudich, în cadrul Centrului pentru Studierea Evreimii Române, Universitatea din Ierusalim. În acest cadru a încurajat premierea lucrărilor de valoare referitoare la istoria evreilor din România, precum și un număr de cercetători tineri sau mai puțin tineri îndreptați spre acest domeniu.
În anul 2008, Leon Volovici a trecut din rândul profesorilor și conferențiarilor activi în rândul consultanților. Totuși, el și-a continuat activitatea de cercetare. Lucru pe care l-a făcut chiar și după ce boala necruțătoare a început să-i macine trupul. Recent pregătea un nou simpozion de istorie literară, precum și o nouă ediție a unei lucrări documentare importante. Dar boala a reușit să-l înfrângă. Așa a fost să fie…
Odihnește-te în pace, drag prieten, stimate coleg, domnule profesor. Noi toți, colaboratori și prieteni, care am învățat universalismul și dragostea de cultură de la tine vom continua aceste teze. Parcă nu îmi vine să-ți spun ”adio”, pentru că ai rămas între noi prin scrierile tale. Prefer să-ți spun ”șalom”, în limba ebraică. Termen care include un fel de adio, dar și ”bună ziua”, fără o încheiere, fără o concluzie finală, ci care lasă o portiță deschisă…
Am rămas şocată la vestea dispariţiei lui Leon Volovici. Deşi ne-am cunoscut tarziu, abia de cinci ani când ne-am întâlnit la marcarea a 65 de ani de la Pogromul din Iaşi, am simţit faţă de el o simpatie deosebită, o prietenie la distanţă care s-a aprofundat după ce am citit cartea „De la Iaşi la Ierusalim şi înapoi”, în care am descoperit multe gânduri comune (de altfel am fost colegi de generaţie şi dacă nu mă înşeş şi ca dată a naşterii am fost foarte aproape). Deşi ne-am întâlnit rareori, simt un gol în suflet. Adio, prietene.
Va multumesc, d-le Herscovici.
Am avut norocul (eu si fratele Vlad din Bucuresti) sa-l cunoastem pe Leon in 3 tarimuri diferite: la Bucuresti, la Iasi, si la Ierusalem. In ’90 am fost timp de un an vecin de cartier (Gilo, Ierusalem). L-am cunoscut in plan personal, si in cadrul Cercului de intelectuali romani de la Cinemateca din Ierusalem (sa-ti dea Cel-de-Sus putere, Costel Safirman, sa-l continui si fara Leon). In calitatea de „expert in ale antisemitismului”, fratele cu mine l-am consultat pe Leon apropos manifestari antisemite, in Romania.
Cind regizorul Radu Gabrea a facut in Israel si-n Romania un documentar cu teatrul Barasheum, am avut sansa sa asist la interviul dat de Leon lui Radu. Leon nu vorbea repede, cintarea fiecare vorba, exprimarile lui aveau o semnificatie aparte.
Cine l-a cunoscut pe Leon n-a putut sa nu fie impresionat de extraordinara eruditie, de umorul proverbial, de vorba molcoma, si mai ales de modestia lui.
Sa-i fie tarina usoara!
EE
Doctore Herscovici, medalionul in care-l prezinti pe prof. Volovici reliefeaza calitatea umana a dumitale. Trecerea acestei personalitati va ramane vie printre noi, nu va dispare niciodata, amintirea lui ramane o icoana in fata careia sa ne plecam capul cu smerenie. Il am n-aintea ochilor, ne vedeam foarte rar, dar totdeauna cand imi strangea mana, ma intreba „ei, cand ne mai scrii ceva” si eu taceam. Saptamana trecuta l-am cautat acasa. Doamna Hannia mi-a raspuns „vin de la spital si trebuie sa ma intorc inapoi” Si-apoi a fost ce stim cu totii. Getta Berghoff
It was with great sorrow that I learn of the passing of Leon. He was a gifted historian and a very friendly and helpful golleague. He acclimated well in Israel and made a significant contribution in his research on Rumanian Jewry, the Holocaust, and anti-Semitism.
Yehi Zichro Baruch.
Prof. Yitzchak Kerem\Jerusalem
Mulțumesc domnule L.Z. Herșcovici, pentru minunatul articol.
Iată în urma unui mesaj , am intrat întâmplător și am citi acest
minunat articol. Mulțumesc și felicitări sincere.