Noua ani de la atacul asupra World Trade Center -New York -SUA. Aproape 3000 de victime in atentatele comise de militanti islamisti. Doua avioane au lovit WTC, unul o aripa a Pentagonului si altul s-a prabusit in alta parte (Pennsylvania).
Venem din vacanta Turcia-Kusadasi. Am ajuns dimineata dupa ce am calatorit toata noaptea cu autocarul. Cateva ore de somn. Trezit in jurul amiezii si imaginile celor doua turnuri gemene sfartecate erau pe toate posturile de televiziune. M-am uitat si n-am spus nimic. Nu ma mai exteriorizez de mult. Si in noaptea de 21-22 decembrie/89 si in ziua de 22 decembrie/89 mi-am infranat orice elan si expansiune. Ma gandeam ca nu are rost sa ma bucur de pomana. Daca totul nu este decat o incercare si toate vor reveni?
Vedeam acum dezastrul si-l consumam in tacere. Era un atac in centrul celui mai mare oras al lumii,asupra celei mai dezvoltate tari a lumii. Asupra unei civilizatii. Buna, rea, este civilizatia din care facem parte. De catre o alta civilizatie.
O sfidare si o uluiala fara cusur. Americanii erau socati si nu le venea sa creada ca lor li se poate intampla asa ceva. Nici in gandurile cele mai negre nu s-au vazut in postura de tara atacata.
Cineva spunea ca 9/11 sau 11.09.2001 este inceputul secolului XX cum atentatul de la Sarajevo a fost inceputul secolului XX.
Dupa aceste doua evenimente nimic nu a mai fost ca inainte. Suna frumos, rotund. Sigur ca multe in ceea ce priveste abordarea de securitate si politica s-au schimbat dupa ele. Dar sa spui ca totul a fost luat de la zero mi se pare cam mult si este doar o expresie ce suna bine.
In alte zone ale lumii au urmat, dupa aceste atentate, interventii ale SUA. Si ele soldate cu multi morti. Razboi pentru razboi. Ele, razboaiele, nu se sfarsesc niciodata.
A fost o sfidare, un avertisment al lumii islamice catre o alta lume, occidentala. Razboiul lumilor va continua. A lumilor sau a doua civilizatii mari care-si cauta una in dauna celeilalte suprematia, care nu se mai suporta una in rol de invingator si alta de supus.