R Moldova este probabil singura ţară din lume care are o sărbătoare naţională dedicată limbii de stat. De 20 de ani în fiecare an pe 31 august moldovenii sunt chemaţi să sărbătorească aniversarea oficializării limbii române în ţara lor.
Cum trebuie să înţelegem politicile lingvisitice din R. Moldova în contextul aspiraţiilor de apropiere de valorile occidentale ale moldovenilor ? Care ar fi exemplul occidental pe care R Moldova ar putea sa-l urmeze aliniindu-se în acelaşi timp la imperativul de toleranţă şi respectare a minoritaţilor? Am să încerc în acest material să dau ca exemplu politicile lingvistice dintr-o ţară care are o reputaţie ireproşabilă în domeniul respectării drepturilor minorităţilor – Canada.
Limbile de stat din Canada
Canada are două limbi oficiale, engleza şi franceza. Aceasta nu înseamnă însă că dacă o să mergeţi la Toronto sau Montreal o să vedeţi inscripţii în două limbi. Fiind un stat federal, Canada delegă responsabilitatea pentru politicile lingvistice provinciilor. Din cele 10 provincii, doar una singura, New Brunswick, a decretat cele două limbi, franceza şi engleza, drept limbi de stat. Restul provinciilor au decretat, în funcţie de situaţia lor demografică, o singură limbă de stat. Astfel, afară de New Brunswick, toate provinciile sunt de fapt anglofone, excepţie fiind provincia Quebec, unde unica limbă de stat este franceza.
Specificul provinciei Quebec
Până în 1977 când a fost votată legea 101, numită şi La Charte de la langue francaise, care reglementează funcţionarea limbilor în Quebec, în această provincie limba engleză domina viaţa publică, deşi vorbitorii limbii franceze constituiau majoritatea. Această situaţie specifică justifică comparaţia pe care o putem face între politicile lingvistice din Quebec şi R Moldova, chiar dacă Quebec nu este decât o provincie dintr-un stat cu două limbi oficiale, iar R Moldova este un stat independent cu o singură limbă oficială. Astfel ca şi în Quebec, ligislaţia lingvistică din R Moldova şi-a pus scopul de a întări statutul limbii majorităţii.
Politica de francizare din Quebec
Strategia lingvistică a legii 101 a fost fondată pe trei principii de bază – 1. să oprească procesul de asimilare şi de minorizare a francofonilor, 2. să asigure predominarea socio-economică a majorităţii francofone, 3. să realizeze afirmarea caracterului francez al provinciei. Această lege decretează franceza drept unica limbă de utilizare în domenille următoare – în justiţie, în administraţia publică, în sectorul non-guvernamental, în întreprinderile private şi publice, în comerţ şi afaceri şi în învăţământul primar şi gimnazial. Există unele excepţii care prevăd în anumite situaţii utilizarea şi a limbii engleze, dar aceste excepţii sunt descrise expres în lege. Această politică lingvistică are numele oficial de politică de francizare („politique de francisation” – echivalentul pentru limba română ar fi trebuit să fie „politică de românizare”). Pentru a asigura punerea în aplicare a acestei politici, a fost creat Oficiul limbii franceze (http://www.olf.gouv.qc.ca), care are misiunea de a da sancţiuni (ex. de a pune amenzi) instituţiilor care nu respectă legea 101.
Minoritatea privilegiată
La prima vedere se poate considera că această politică lingvistică restrânge drepturile anglofonilor. Însă aceasta este adevărat doar la prima vedere. E vorba că în Quebec minoritatea anglofonă nu este văzută ca oricare altă minoritate. De fapt ea este considerată o minoritate PRIVILEGIATĂ. Astfel, deşi minoritari în Quebec, anglofonii se comportau ca o majoritate – nu cunoşteau limba franceză a majorităţii, engleza era folosită în toate domeniile publice şi era considerată limba de comunicare între francofoni şi anglofoni. În acest context specific, cât n-ar părea de paradoxal acest lucru, minoritatea se comporta ca şi cum ar fi majoritate, iar majoritatea ca şi cum ar fi minoritate. Tocmai pentru a readuce la normalitate această anomalie, Parlamentul din Quebec a decis să pună în aplicare o nouă politică lingvistică în 1977 (legea 101).
Concluzia pentru Moldova
Sunt două lucruri care trebuie să le învăţăm din această experienţă legislativă. În primul rând trebuie să conştientizăm că politicile lingvistice care au ca scop fortificarea statutului limbii române în R Moldova nu contravin în nici un fel valorilor de toleranţă şi respect al minorităţilor. Dacă ele ating interesele unei minorităţi, e vorba de interesele unei minorităţi PRIVILEGIATE, care se comportă ca şi cum ar fi majoritate. Politicile lingvistice din R Moldova TREBUIE să vizeze readucerea la normalitate a acestei anomalii. În al doilea rând, pentru ca aceste politici lingvistice să-şi atingă scopul propus, e nevoie ca să fie creată o instituţie care să supravegheze punerea în aplicare a legislaţiei lingvistice prin dreptul de a da sancţiuni. Dacă acest mecanism de control nu va fi creat, legislaţia lingvistică (şi nu numai) nu va funcţiona, şi deci situaţia de anomalie se va perpetua.
Lilian Negură este doctor în sociologie, profesor asociat al Universității Ottawa, Canada.
Articolul este preluat de pe pagina UNIMEDIA
http://www.unimedia.md/?mod=analiza&id=115
Articolul este foarte corect. Totusi nu cred ca el va avea vreo rezonanta in RM, intrucat populatia este pe jumatate rusificata.
Am asistat pe youtube la interventii dure ale rusilor din Rusia referitor la „pericolul romanesc” din Basarabia.Ei nici nu par sa inteleaga ca situatia limbii ruse privilegiate din Basarabia este nenaturala.