Primăvara îmi mângâie obrazul
Cu degete delicate, din vânt.
Nu mai ascult nicio lecţie de bună purtare!
Braţele ei din flori de cais
Îmi cuprind umerii, mă scot din pământ.
Seve călâi îmi inundă capilarele anchilozate de iarnă.
Mă trezesc privind cerul;
Fereastră mâzgălită cu lapte şi cu cerneală,
Cu ochii lui Picasso din aventura albastră.
Chiui beat de atâta primăvară,
Ca după un chef cu pălincă veche de pară.
Dan David, Los Angeles, aprilie-26-2007.